| Fragmente dintr-un proiect de traducere |
Marile opere literare ale omenirii sunt retraduse în toate culturile cam o dată la două generații. Asta se întâmplă pentru că limba traducerii își pierde, inevitabil, prospețimea, dar și pentru că – într-un mod greu de explicat și tocmai de aceea uimitor – timpul, experiența istorică adaugă operei înțelesuri și profunzimi (le-aș zice „profetice”) care, la momentul scrierii, erau invizibile. Proiectul traducerii integrale a poeziei lui Walt Whitman s-a născut în urma unor constatări asemănătoare: textul poetului american sună deja inactual în traducerile românești, iar în urma lucrului pe original, ca scriitor, ca poet, am realizat că există acolo teme și chestiuni de adâncime, dar și de suprafață, pe care traducerile de până acum ori nu le-au sesizat, ori, din varii motive, le-au „periat”, edulcorat sau eludat, rezultatul fiind, prin urmare, o falsificare dincolo de limitele acceptabile. Whitman nu trebuie făcut nici să sune frumos, nici să arate „aranjat” în pagină. Poemele trebuie lăsate să fie așa cum au fost scrise, mai aproape formal de ceea ce am numi îndeobște proză (o proză structurată), trebuie lăsate să ni se descopere în libertatea pe care le-a dat-o autorul, nu în forma pe care și-ar dori-o traducătorul. În al doilea rând, poemele din Fire de iarbă ar trebui citite și traduse integral. Whitman este autorul unui singur volum de poezie, ba chiar, ar zice unii, al unui singur poem scris, rescris, cizelat, rearanjat, reconfigurat de-a lungul întregii vieți. Decuparea acestui uriaș poem în fragmente nu poate fi decât arbitrară și chiar dăunătoare înțelegerii, pierzându-se astfel chiar miza lui Whitman – aceea de a ne oferi un poem care să ne pună înainte dacă nu viața, cel puțin sistemul poetic al acesteia. Asumându-ne proiectul traducerii integrale a Firelor de iarbă, noi, traducătorii, Alexandru Botea și cu mine, ne-am străduit să rămânem fideli acestei mize.
În continuare veți putea citi fragmente din primul mare poem al Firelor de iarbă, intitulat Pornind din Paumanok (poem amplu, în 19 părți, început în 1856 și definitivat în 1881, care cuprinde, în chip sintetic, toate marile teme pe care Whitman le va dezvolta în celebrul Song of Myself, dar și în întregul proiect al Firelor de iarbă).
Pentru traducerea integralei poeziei lui Whitman am folosit: Leaves of Grass and other Writings. Authoritative texts. Other poetry and prose. Criticism (A Norton Critical Edition), Edited by Michael Moon, An expanded and revised edition based on the Norton Critical Edition of Leaves of Grass, edited by Sculley Bradley and Harold W. Blodgett, W.W. Norton & Company, New York, London, 2002. Pe lângă această ediție am mai folosit și diverse traduceri în franceză, italiană, spaniolă și germană. Nu am consultat deloc traducerile disponibile în limba română.
Răzvan Andrei
Foto: Walt Whitman fotografiat de Mathew Brady (cca. 1867) | Sursa: aici
WALT WHITMAN
Pornind din Paumanok
(fragmente)
1
Pornind din Paumanokul în formă de pește, unde m-am născut,
Adus pe lume și crescut de o mamă perfectă,
După ce-am rătăcit prin multe ținuturi, iubitor al trotuarelor aglomerate,
Locuitor al orașului meu Mannahatta sau al savanelor din sud,
Sau soldat încartiruit sau ducându-mi în spate ranița și arma sau miner în California,
Sau primordial în sălașul meu din pădurile Dakotei, hrana mea, carne, băutura mea, din izvor,
Sau retras să mă inspir și să meditez în vreo sihlă,
Departe de tumultul mulțimilor, răstimpuri trecând în încântare și bucurie,
Știind bine recele Missouri ce curge dăruindu-se liber, știind bine măreața Niagara,
Știind bine cirezile de bizoni ce pasc pe câmpii, taurul păros și pieptos,
Cunoscând profund pământul, pietrele, florile de mai, uimirea mea stelele, ploaia, zăpada,
După ce-am observat trilurile sturzului zeflemitor și zborul acvilei de munte
Și-am auzit la asfințit cântărețul fără egal, sturzul pustnic din cedrul alb,
Solitar în Apus, atac cântecul pentru o Lume Nouă.
2
Victorie, uniune, credință, identitate, timp,
Înțelegerile ce nu pot fi anulate, bogății, taină,
Progres veșnic, kosmosul și descoperirile moderne.
Deci asta e viața,
Iată ce-a ieșit la iveală după atâtea chinuri și zbateri.
Ce interesant! cât de real!
Sub picioare pământul divin, deasupra capului, soarele.
Vezi globul ce se-nvârte,
Ancestralele continente de departe grupate laolaltă,
Prezentele și viitoarele continente nord și sud, cu istmul între ele.
Vezi spații întinse neumblate
Cum ca-ntr-un vis se schimbă, cum grabnic se umplu,
Mulțimi fără de număr se revarsă peste ele,
Acum sunt împânzite cu cei mai de calitate oameni, cele mai de seamă realizări artistice, cele mai avansate instituții cunoscute.
Vezi, proiectată prin timp,
O nesfârșită audiență pentru mine.
Cu pași siguri și cadențați înaintează, nu se opresc niciodată,
Valuri de oameni, Americanos, sute de milioane,
O generație jucându-și rolul și trecând mai departe,
O altă generație jucându-și rolul și trecând la rândul ei mai departe,
Cu chipurile-ntoarse într-o parte sau în spate, spre mine, ca să m-asculte,
Cu privirile întoarse-napoi către mine.
3
Americanos! cuceritori! progres de dragul omenirii!
Avangardă! salturi de un secol! Libertad! mase!
Pentru voi acest program de cânturi.
Cânturi despre prerii,
Cânturi despre lungul curs al fluviului Mississippi și până jos, la Golful Mexic,
Cânturi despre Ohio, Indiana, Illinois, Iowa, Wisconsin și Minnesota,
Cânturi a căror muzică se răspândește din centru, din Kansas, și de acolo peste tot, în mod egal,
Izbucnind în neîncetate pulsații de foc ca să le-anime pe toate.
4
Primește-mi firele de iarbă, America, du-le în Sud și du-le în Nord,
Fă așa încât să fie bine-primite peste tot, fiindcă-s vlăstarele tale,
Cuprinde-le din Răsărit și din Apus, căci ele te vor cuprinde pe tine,
Iar voi, înaintași, uniți-vă tandru cu ele, căci ele se unesc tandru cu voi.
M-am reîntors la vremurile de odinioară,
Am studiat la picioarele marilor maeștri,
Acum, dacă sunt vrednic, O, sper că marii maeștri s-ar putea întoarce să mă studieze pe mine.
Să disprețuiesc oare vechiul în numele acestor State?
Păi ele sunt copiii vechiului, născute ca să îl justifice.
5
Poeți, moraliști, preoți dispăruți,
Martiri, artiști, inventatori, guverne de odinioară,
Șlefuitori ai graiurilor de pe alte țărmuri,
Națiuni cândva puternice, acum fără importanță, micșorate sau ruinate,
Nu îndrăznesc să continui până nu creditez cu respect lucrurile pe care le-ați lăsat, adus până la noi.
Le-am cercetat, recunosc că-s admirabile, (îndeletnicindu-mă o vreme cu ele),
Cred că nimic nu poate fi mai măreț, nimic nu poate merita vreodată mai mult decât merită ele,
Le-am contemplat pe toate cu atenție vreme îndelungată, apoi le-am dat la o parte,
Mă țin de locul meu aici cu epoca mea.
Aici țări feminine și masculine,
Aici moștenitorul și moștenitoarea de drept ai lumii, aici flacăra elementelor materiale,
Aici spiritualitatea traducătoarea, ceea ce-i mărturisit pe față,
Ocrotitoarea, finalul formelor vizibile,
Cea care satisface, înaintând acum după o cuvenită lungă așteptare,
Da, iată că vine stăpâna mea, sufletul.
6
Sufletul,
Din vecii vecilor – de dinainte ca pământul să fie brun și solid – de dinainte de fluxul și refluxul apelor.
Voi scrie poemele elementelor materiale, căci cred că or să fie cele mai spirituale poeme,
Și voi scrie poemele trupului meu și ale mortalității,
Căci cred c-așa-mi voi oferi poemele despre sufletul meu și despre nemurire.
Voi scrie un cântec pentru aceste State ca niciun Stat, sub nicio formă, să nu fie subjugat de alt Stat,
Și voi scrie un cântec ca zi și noapte să fie bună-înțelegere între toate Statele și-ntre oricare două dintre ele,
Și voi scrie un cântec ca să-l audă Președintele, un cântec plin de arme cu vârfuri amenințătoare,
Și-n spatele armelor nenumărate chipuri nemulțumite;
Și scriu un cântec despre Unul constituit din toate,
Strălucitorul Unu, înarmat cu gheare, al cărui cap e deasupra tuturor,
Dârzul războinicul Unu cuprinzând totul și dominând totul
(Oricât de sus ar fi creștetul cuiva, acel cap e mai presus de toți).
Voi recunoaște țările contemporane,
Voi urmări contururile întregii geografii a globului și voi saluta cu respect orice oraș mare sau mic,
Și îndeletnicirile! Voi scrie în poemele mele că eroismul e cu tine peste pământ și mare
Și voi vorbi despre eroism dintr-un punct de vedere american.
Voi cânta cântecul camaraderiei,
Voi indica singurul lucru care, în cele din urmă, trebuie să le aducă laolaltă,
Cred că acestea sunt menite să-și afle propriul lor ideal de iubire masculină, și-l vor identifica cu mine,
Voi lăsa, așadar, să izbucnească din mine flăcările ce-amenințau să mă consume,
Voi înlătura ceea ce-atât de mult a-năbușit acele focuri mocnite,
Le voi oferi totala renunțare,
Voi scrie poemul-evanghelie al camarazilor și al iubirii,
Căci cine dacă nu eu ar trebui să-nțeleagă iubirea cu toate amărăciunile și bucuriile ei?
Și cine dacă nu eu ar trebui să fie poetul camarazilor?
11
Pe când în Alabama îmi făceam plimbarea de dimineață,
Am văzut unde femela mierla stătea pe cuibul ei în mărăciniș încălzindu-și odraslele.
Am văzut și masculul,
M-am oprit ca să-l aud de-aproape umflându-și pieptul și cântând voios.
Și pe când stăteam așa am realizat că nu cânta doar pentru cele de față,
Nici pentru perechea lui, nici doar pentru el însuși, nici la ecourile-ajunse pân’ la el,
Ci, subtil, clandestin, dincolo de depărtări,
O vibrație transmisă și un dar tainic celor ce se nasc.
12
Democrație! aproape de tine un piept se umflă-acum și cântă voios.
Ma femme! pentru odraslele de dincolo de noi și pentru ale noastre,
Pentru cei ce aparțin acestui timp și pentru cei ce vor veni,
Jubilând să fiu pregătit pentru ei, voi da afară din mine colinde
mai puternice și mai încrezătoare decât toate câte-au fost auzite până acum pe pământ.
Voi compune cântecele pasiunii pentru-a le deschide calea,
Și cântece pentru voi, huligani fără de lege, fiindcă vă privesc cu ochii unui seamăn, și
vă port cu mine ca pe oricine-altcineva.
Voi compune adevăratul poem al belșugului,
Ca să câștig pentru trup și minte tot ce se alipește și trece mai departe și nu se pierde prin moarte;
Voi răspândi încredere și voi arăta că stă la baza tuturor și voi fi bardul personalității,
Și voi arăta despre bărbat și femeie că oricare dintre ei nu-i decât egalul celuilalt,
Și voi, organe și acte sexuale! concentrați-vă-n mine pentru că-s hotărât să vorbesc despre voi cu voce limpede și curajoasă și să dovedesc că sunteți nobile,
Și voi arăta că nu există imperfecțiune în prezent și că nu poate fi niciuna-n viitor,
Și voi arăta că orice i s-ar întâmpla cuiva ar putea fi transformat în ceva bun,
Și voi arăta că nimic nu se poate-ntâmpla mai frumos decât moartea,
Și voi țese un fir prin poemele mele astfel ca timpul și-ntâmplările să fie legate,
Și [voi arăta] că toate cele ale universului sunt minuni perfecte, una la fel de profundă ca alta.
Nu voi compune poeme care să se refere la părți,
Ci voi compune poeme, cântece, gânduri care să se refere la ansamblu,
Și nu voi cânta referindu-mă la o zi, ci referindu-mă la toate zilele,
Și nu voi compune un poem nici cea mai mică parte a unui poem decât referindu-mă la suflet,
Fiindcă după ce am contemplat obiectele universului, am descoperit că nu e niciunul sau vreo particulă a unuia care să nu se refere la suflet.
13
A cerut careva să vadă sufletul?
Vezi propria-ți formă și înfățișare, persoane, substanțe, animale, copacii, râurile curgătoare, stâncile și plajele.
Toate încapsulează bucurii spirituale și apoi le eliberează;
Cum ar putea adevăratul trup să moară vreodată și să fie-ngropat?
Din adevăratul tău trup și din adevăratul trup al oricărui bărbat sau al oricărei femei,
Bucată cu bucată va scăpa de mâinile celor ce spală cadavre și va trece în sferele ce-i sunt pe măsură,
Ducând cu el tot ce i s-a adăugat din clipa nașterii până-n clipa morții.
Caracterele potrivite de zețar nu-și arată urma, înțelesul, sensul principal
Mai mult decât se arată esența și viața unui bărbat ori esența și viața unei femei în trup și în suflet,
Atât înainte de moarte, cât și după.
Iată, trupul cuprinde și este înțelesul, sensul principal, și cuprinde și este sufletul;
Oricine ai fi, cât de minunat și dumnezeiesc îți este trupul, sau orice parte-a lui!
18
Vezi, vapoare cu aburi navigând prin poemele mele,
Vezi, în poemele mele imigranți încontinuu venind și debarcând,
Vezi, în urmă, wigwam-ul, poteca, cabana vânătorului, pluta, frunza de porumb, pământul revendicat, gardul rudimentar și satul din inima pădurii,
Vezi, de o parte Marea de Apus și de cealaltă Marea de Răsărit, cum înaintează și se retrag prin poemele mele ca peste propriile lor țărmuri,
Vezi, pășuni și păduri în poemele mele – vezi, animale sălbatice și domestice – vezi, dincolo de Kaw, nenumărate cirezi de bizoni păscând iarba mică și creață,
Vezi, în poemele mele orașe, trainice, întinse, continentale, cu străzi pietruite, cu clădiri din fier și piatră, șiruri nesfârșite de automobile și comerțul,
Vezi, presa pe aburi multicilindrică – vezi, firele telegrafului împânzind continentul,
Vezi, prin adâncurile Atlanticii pulsațiile Americii ajungând în Europa, pulsațiile Europei pe loc răspunzându-i,
Vezi, puternica și rapida locomotivă la plecare, zuruind, șuierând din fluierul cu aburi,
Vezi, plugarii plugărind pământurile – vezi, mineri săpând în mine – vezi, nenumăratele fabrici,
Vezi, mecanici trebăluind la bancurile lor cu unelte – vezi dintre ei judecători de instanțe superioare, filozofi, Președinți se trag, îmbrăcați în haine muncitorești,
Vezi, umblând prin prăvălii și pe câmpurile Statelor, eu, preaiubit, aproape de toate și ziua și noaptea,
Ascultă ecourile puternice ale cântecelor mele de acolo – interpretează indiciile pe care în sfârșit ți le dau.
19
O, apropiat camerado! O, tu și eu în sfârșit și doar noi doi.
O, un cuvânt ca să desțelenească drumul omului pentru totdeauna!
O, ceva extatic și nedemonstrabil! O sălbatică muzică!
O, acum ies învingător – și tu vei ieși la fel;
O, ținându-ne de mână – O, plăcere îndestulătoare – O, încă unul care dorește, încă un iubit!
O, să ne grăbim ținându-ne strâns – să te grăbești, grăbește-te împreună cu mine.
traducere de Răzvan Andrei și Alexandru Botea
Răzvan Andrei (n. 1981) este poet, pictor, traducător și redactor de carte, autorul volumelor de poezie Jazz pentru iguane (2018) și Raport către Walt Whitman (2022).
Alexandru Botea (n. 1999) a absolvit Facultatea de Litere, a scris scenarii de scurt-metraj și a participat la diverse proiecte de teatru și cinema. În prezent este traducător și redactor de carte.
Abonamente și donații:
PayPal:
Patreon: