MATTHEW SWEENEY
Insomnia
Everywhere it’s raining except here
where the mosquitoes thrive
and the car alarms wail at each other
all through the dog-moaning night,
and just before dawn that smell
of onions frying brings the image
of a fat ghost chef whose insomnia
is dealt with like this, making me
rush to the kitchen to catch him
but he and the smell are always gone.
And sleep has no chance at all then,
so rather than ride the toss-&-turning
horse I go naked onto the balcony
to count the lights left on in the flats,
trying to imagine who is up early
and who is late to bed, and soon
the night train will arrive from the north
to rest and be fed, the woken crows
will start the feral cats, and I will add
my wolf howl, then wait for the shouts.
Insomnie
Plouă peste tot mai puțin aici
unde țânțarii prosperă
iar alarmele maşinilor se lamentează una alteia
în noaptea inundată de schelălăieli
şi puțin înaintea zorilor mirosul acela
de ceapă prăjită vine cu imaginea
stafiei unui bucătar gras care-şi tratează
în felul ăsta insomnia, făcându-mă
să dau buzna în bucătărie pentru a-l prinde
dar stafia şi mirosul dispar întotdeauna la timp.
Atunci somnul nu are nici o şansă aşa că
decât să mă întorc în pat de pe o parte pe alta
mai bine ies dezbrăcat pe balcon
şi număr luminile încă aprinse în blocurile vecine
încercând să-mi închipui cine s-a trezit aşa de devreme
şi cine nu poate să se scoale din pat,
în curând trenul de noapte va sosi dinspre nord
pentru a se odihni şi pentru a fi hrănit, ciorile trezite
vor pune pe fugă pisicile sălbatice, iar eu voi începe
să urlu ca un lup, apoi voi aştepta strigătele.
At Dawn
Walking to the scaffold
he remembered:
the foyer of that hotel,
her smile hiding behind her hair;
the way he held her for ten minutes;
his suggestion they needed a drink
and her agreement;
her fear of the elevator;
his unbuttoning her dress,
then slipping off the rest;
her sudden vampiric eyes,
and everything that followed,
everything…;
so when the black hood went on
he was calm,
he wasn’t there.
În zori
Mergând spre spânzurătoare
şi-a amintit:
holul acelui hotel,
zâmbetul ei ascuns în spatele părului,
felul în care a ținut-o de mână zece minute;
cum i-a propus să urce să bea ceva
şi ea a fost de acord;
teama ei de ascensor
el descheindu-i nasturii de la rochie,
apoi dezbrăcând-o de tot;
privirea ei brusc vampirică
şi tot ce a urmat,
totul…;
aşa că atunci când i-au pus pe cap
gluga cea neagră
era liniştit,
nu se mai afla acolo.
The Blue Flower
In the heart of the stone
is a flower – a blue flower
tinier than a butterfly’s eye,
and the only way to capture it
is to swallow that stone,
then rescue it again
before throwing it at the wall,
the outside wall, while incanting
all the sacred names for cat
in every known language,
and dancing a tortured jig
to no music – only then
will the stone crack open,
so your fingers can enter
and pick the flower, carefully
as handling a cornea, then bring it
to your distant lover
who’ll wear it on her forehead,
dead centre, like an extra eye,
one she’ll see the future with.
Floarea albastră
În inima pietrei este o floare,
o floare albastră
mai micuță decât ochiul unui fluture
la care nu poți ajunge
decât dacă înghiți piatra
şi apoi o eliberezi
înainte de a o arunca spre perete,
spre peretele din afară, în timp ce rosteşti
toate numele sacre ale pisicii
în toate limbile cunoscute,
dansând cu mişcări torturate
în absența muzicii – doar atunci
se va deschide piatra,
ca degetele tale să poată intra
spre a culege floarea, cu grijă
ca şi cum ai mânui o cornee, iar apoi
să i-o aduci iubitei îndepărtate,
ce-o va purta în mijlocul frunții
ca pe-un al treilea ochi,
cu care va putea vedea viitorul.
The Sweatmark
The sweatmark on his teeshirt that day
made a map of Ireland, not the map
you’d see in a current atlas, but one
like the ur-map that hung on his wall
at home – where it never got this hot,
not in a hundred years. He wiped
his leaking brow with his half-sleeve
and held the base of the teeshirt out
to look at the sweatmark again.
It was Ireland, all right, even seen
upside down. His own county,
Donegal, was over his right nipple.
Kerry kicked towards the liver
while Dublin was nowhere at all.
He sleeked down his warm hair
with his fingers. What did this mean,
if anything? He got sweatmarks
all these days, but never a map before.
Was it a signal calling him back?
Why else was the teeshirt only marked
in that spot, unlike every other time?
He wondered should he phone home.
Then that voice in his head he hated
told him to take the teeshirt off
and shove it in the laundry basket.
If it really was a map and a sign
it would survive the launderette –
which it didn’t, not that that proved
anything, he afterwards thought.
But that sweatmark never reappeared.
Pata de transpirație
Pata de transpirație de pe tricoul lui
contura în acea zi o hartă a Irlandei, nu harta
pe care-ai vedea-o într-un atlas recent, ci una
precum cea atârnată pe peretele
de acasă – unde nu se făcea niciodată aşa de cald,
nici într-o mie de ani. Şi-a şters
sprânceana îmbrobonată cu mâneca scurtă
şi şi-a întors tricoul ca să se uite
încă o dată la pată.
Era într-adevăr Irlanda, chiar şi
văzută cu susu-n jos. Propriul lui ținut,
Donegal, era chiar deasupra sfârcului drept.
Comitatul Kerry se întindea către ficat,
în vreme ce Dublinul nu era nicăieri.
Şi-a trecut degetele prin
părul jilav. Oare ce însemna asta,
dacă era să-nsemne ceva? Îi tot apăruseră
urme de transpirație în ultima vreme, dar niciodată
o hartă. Oare era un semn care îl chema înapoi?
Altfel de ce era tricoul marcat
în locul acela, ca niciodată până atunci?
S-a întrebat dacă n-ar trebui să sune acasă.
Iar atunci, acea voce din capul său pe care-o ura,
i-a spus să-şi dea jos tricoul
şi să-l îndese în coşul cu rufe.
Dacă era într-adevăr o hartă sau un semn,
avea să supraviețuiască spălării –
ceea ce nu s-a întâmplat, nu că asta ar fi dovedit
ceva, s-a gândit el după aceea.
Însă pata de transpirație nu a mai apărut niciodată.
Excavation
Somewhere in these woods a crashed plane
is buried in undergrowth, the wings
broken off, black crosses still visible
to anyone who’d hack down to see them,
and if this person were then to excavate
the crushed cockpit, liberate the broken
skeleton, prop it up against a pine tree,
a low humming would be heard above
the flies and bees, a humming that took on
German, that danced about on the wind
while the tail, with its black crosses,
was dug out of roots, grass, fallen branches
as gunfire once again filled these hills
after sixty years, and shells and tracer
flew overhead, but no tree would be hit,
nor would fires whoosh through leaves
to the delight of the fool in the hill castle
out with his grappa on the rooftop,
Marlene blaring through the speakers
singing to the crashed pilot in the woods.
Excavația
Undeva în această pădure, sub arbuşti
e îngropat un avion prăbuşit, cu aripile
desprinse, cruci negre pe care încă le poate vedea
oricine ar tăia buruienile în căutarea lor,
iar dacă această persoană ar excava
cockpitul sfărâmat, eliberând scheletul
zdrobit şi sprijinindu-l apoi de trunchiul unui pin,
de deasupra muştelor şi albinelor s-ar auzi
un murmur stins, care s-ar transforma încet
în germană, un murmur ce ar dansa purtat de vânt,
în timp ce coada, cu crucile sale negre,
ar fi dezgropată de sub rădăcini, iarbă, crengi căzute,
ca şi când focuri de armă ar umple din nou
aceste dealuri, şaizeci de ani mai târziu, iar prin aer
ar zbura cartuşe şi şrapnel, fără ca vreun copac să
fie lovit iar gloanțele să vâjâie printre frunze
spre deliciul nebunului din castelul de pe deal
ieşit să-şi bea paharul de grappa pe acoperiş,
Marlene zbierând prin difuzoare
cântându-i pilotului prăbuşit în pădure.
The Hunger Artist At Home
After Kafka
In the days following my fastings
I sit in my empty cage, the door open,
hearing again the taunts of the crowds
who poke me, accuse me of stashed food,
curse me when I don’t respond.
What do they know, the imbeciles?
I would gladly double my forty days
if they’d let me. Then I might
approach the state of skin-covered bone
I aspire to, see in the night –
become a creature as light as the things
I surround myself with: the melon gourd,
or empty ostrich egg, or crow’s skull.
They cannot imagine this, the fools.
I nibble my foul-tasting crusts,
reach out a hand to set spinning
the globe of the moon, close my eyes
to imagine a skeleton slowly walking
across the moon’s surface, then climbing
into a crater to lie there and be still.
Artistul foamei la el acasă
după Kafka
După ce postesc urmează zile
când stau în cuşca mea goală, cu uşa deschisă,
auzind din nou batjocurile mulțimilor,
care mă împung, mă acuză că am dosit mâncare,
mă înjură când nu le răspund.
Ce ştiu ei, imbecilii?
Mi-aş dubla bucuros cele patruzeci de zile
dacă m-ar lăsa. Aş ajunge atunci
aproape numai piele şi os,
cum îmi doresc, aş putea vedea pe întuneric –
aş deveni o creatură la fel de uşoară ca lucrurile
de care mă înconjor: pepenele galben scobit,
oul gol de struț sau craniul de cioară.
Ei nu-şi pot imagina asta, proştii.
Îmi ciugulesc singur cojile împuțite,
întind o mână ca să învârt
globul lunii, închid ochii
şi îmi închipui un schelet umblând încet
pe suprafața ei, apoi cățărându-se
într-un crater pentru a se întinde acolo, nemişcat.
Black
Unlike other times, there was no warning.
The meteorologists all stayed mum,
No one flew halfway across the planet
with camcorders at the ready. And oddly,
this time – although just as slow-happening
as before – the moon didn’t cross the sun,
but the latter’s light gradually went out
and it never came back on again.
We didn’t know this till later, of course.
By their wailing the dogs and cats did,
but we didn’t see, though a few evangelists
(who grew as the day went on) took to howling
prayers at the switched-off sky, and cars
drove slowly with voices coming loud
through speakers telling us not to panic,
that God would return us our sun.
At former nightfall time we got our moon,
and luckily it was near full. Many voices
were raised to it, though some questioned
how it had light without the sun. The Devil
was mentioned, and people crossed themselves.
Others drew coats around shivering bodies,
shouting out hymns, while the pubs
did the best business they’d ever done.
That didn’t last. Most folk took to their homes,
never coming out, except for shopping trips
that soon became desperate as supplies dwindled
until wizened potatoes were fought over,
onions thrown. Extra streetlights and patio
heaters couldn’t coax any out except the young
who had the bars to themselves, though offies
did record business, and pizza bakers thrived.
After one month of darkness, when the looting
had been crushed, the suicides started to happen
and very quickly a pattern set in – hangings
from lampposts, with the light full on.
Curiously, the police took no notice of this
beyond cutting the corpses down. Only kids
too young to know anything else would cope
rat-hunters, blood-drinkers, ignorant of the sun.
Întuneric
Față de alte dăți, n-a fost nici o avertizare.
Meteorologii au rămas muți,
nimeni nu a bătut o jumătate de planetă
cu aparatele de înregistrat pregătite. Şi, ciudat,
de data asta – deşi la fel de lent
ca mai înainte – luna nu a trecut prin dreptul soarelui,
ci lumina acestuia a scăzut
şi nu a mai revenit niciodată.
Desigur, nu am ştiut asta decât mai târziu.
Prin plânsetele lor, câinii şi pisicile ne-au spus-o,
însă noi nu am înțeles, deşi câțiva profeți
(care începură să apară, căci ziua continua)
au început să urle rugăciuni către cer, maşinile
treceau încet, iar din difuzoare răsunau voci
care ne spuneau să nu ne panicăm,
căci Dumnezeu ne va da înapoi soarele.
Când trebuia să se lase noaptea, ne-am primit înapoi
luna, care era din fericire aproape plină. Multe glasuri
s-au ridicat către ea, deşi unii se întrebau
cum poate lumina fără soare. S-a vorbit
de Diavol, iar oamenii şi-au făcut cruce.
Alții şi-au mai tras haine pe trupurile înghețate,
zbierând imnuri, în vreme ce barurilor
le mergea mai bine ca niciodată.
Dar asta nu a durat. Cei mai mulți s-au dus pe la casele lor,
din care nu au mai ieşit decât pentru a face cumpărături,
tot mai disperate pe măsură ce mărfurile s-au împuținat
până ce lumea a ajuns să se lupte pe cartofi stricați şi
pe cepe. Lumina suplimentată pe străzi şi radiatoarele
din piețe i-au încălzit numai pe tineri,
cărora le rămăseseră barurile, deşi birourile
încă mai înregistrau acte, iar afacerile cu pizza înfloreau.
După o lună de întuneric, când jafurile
au fost oprite, au început sinuciderile,
toate după un tipar anume – spânzurări
de stâlpii care încă mai luminau.
Ciudat, poliția nu a făcut mare lucru în afară
de a coborî cadavrele. Doar copiii prea tineri ca să
mai ştie altceva îi mai înfruntă pe vânătorii de şobolani
şi pe cei care beau sânge, fără a şti nimic despre soare.
Stone
For Sandra
The stone angel is yawning,
the stone angel is blowing kisses.
I want to throw an orange.
I want to throw all the oranges
at you, sitting in the leather chair,
at you, sitting curled up on the sofa.
The cat is drinking from the pool,
the cat is going into the pool.
I will fling it in myself.
I will fling myself in after it.
The rooster won’t stop crowing.
The rooster won’t chase a hen.
The stone angel knows all this.
The stone angel sits up high.
I want to be made of stone.
I want to shout slogans
at you, about Antarctic cruises,
at you, about English red wine.
The cat is stealing a slice of ham.
The cat is going to get very wet.
I will dry it with a towel.
I will stroke it till it purrs.
The rooster is quiet at last.
The rooster has turned to stone.
Piatră
pentru Sandra
Îngerul de piatră cască,
îngerul de piatră trimite bezele.
Vreau să arunc cu o portocală.
Vreau să arunc cu toate portocalele
în tine, cum stai pe scaunul de piele,
în tine, încovrigată pe canapea.
Pisica bea apă din piscină,
pisica intră în piscină.
O s-o arunc eu însumi înăuntru.
O să mă arunc şi eu înăuntru după ea.
Cocoşul cârâie întruna.
Cocoşul nu vrea să fugărească nicio găină.
Îngerul de piatră ştie toate astea.
Îngerul de piatră stă sus.
Vreau să fiu din piatră.
Vreau să îți zbier sloganuri
despre croaziere pe Antarctic,
despre vinul roşu englezesc.
Pisica fură o felie de şuncă.
Pisica se va uda foarte tare.
O voi usca cu un prosop.
O voi mângâia până toarce.
Cocoşul a tăcut în sfârşit.
Cocoşul a împietrit.
Traducere de Claudiu Komartin