IVAN HRISTOV
Bdin
Dragă mamă,
am murit
dar nu am ajuns în rai
ci în Bdin.
Poştaşul trece adesea
pe bicicleta lui ruginită „Ukraina”,
aşa că, în ciuda tuturor
legilor,
vei primi ştiri
de la mine.
Adevărul e că
nu am ajuns nici aici prea departe,
căci n-am fost niciodată prea bun
la limbile străine.
Am rămas un poet.
Dar a fi poet printre muți
e ca şi cum ai fi gropar
Dincolo.
(Apropo,
am văzut mormintele lui Levski şi Botev.)
Contemporanii mei
au devenit de mult clasici,
în vreme ce eu stau şi scuip
semințe de floarea-soarelui
la marginea Canonului.
Altfel, am grijă de oile Țarului,
câştigându-mi astfel pâinea de zi cu zi.
Am întâlnit două feluri de oameni.
Unii spuneau –
„Vom abate râul pe-aici!”
Ceilalți spuneau –
„Vom abate râul pe-acolo!”
Mintea mea era sfâşiată,
iar eu stăteam la mijloc
şi apa curgea
peste mine.
Ca şi înainte,
nu aveam nici un tovarăş.
Umblu de unul singur pe malul râului.
Privesc în amonte
aşteptând ca apa să-mi aducă
un dulap cu sertare,
o lumânare votivă,
un cuib în care să-mi fac o casă,
sau să dau de femeia
pe care o iubesc.
Bdin III
Dragă tată,
cred că acum
eşti în cer
de aceea te rog
când mă priveşti
de acolo
de sus
aprinde o lumânare
pentru mine
în biserica cerească
pentru că noi suntem
aici jos unde
unii au dat foc
bisericilor,
iar alții
au ucis
sufletele.
Bdin V
Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
la lucruri frumoase
şi bune.
Câteodată
o iau înaintea
timpului meu.
Câteodată
aud o Voce:
„Aşteaptă,
Ivan,
nu te grăbi,
când timpul trece
cu o viteză ce
depăşeşte
dimensiunile omeneşti,
ea e egală
cu zero.”
Cel mai probabil
aceia care-au trăit în stres
sunt înclinați
către gânduri urâte.
Nu ştiu
cum măsoară istoricii
timpul,
dar ştiu cum poți
să îmbătrâneşti
cu douăzeci de ani
într-o secundă.
„Aşteaptă,
Ivan,
nu te grăbi…”
Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
ştiind
că ele
ni se vor
întâmpla.
Bdin VI
Câteodată
în amurg
mă opresc
pe pod
iar chipul tău
îmi pare
enorm
enorm
ca fluviul
însuşi.
Bdin – istoria sunetului
hroo hroo hroo
hruh hruh hruh
hrah hrah hrah
hray hray hray
hree hree hree
hree hree hree
hray hray hray
hrah hrah hrah
hruh hruh hruh
hroo hroo hroo
Bdin ІХ
„A fost un vis, curtea tăcută a fost un vis,
şi doar un vis au fost cireşii înfloriți!”
Îți aminteşti, îți aminteşti…
Scrisul e un remediu bun
pentru singurătate.
Vorbeşti în întuneric
ca şi cum ar fi cineva care te aşteaptă.
Îți aminteşti…
În noaptea aceea
a fost cumplit…
Atâta timp mut, prelungit
alunecând
picătură
cu picătură
la canal.
Ploua sau ningea,
răsuflarea aburea
sticla.
Apoi am ascultat
Albinoni
pentru mult timp
pentru cumplit de mult timp
şi fiindcă mai târziu am înțeles
că Biologia e mai puternică
decât sensul,
mi-am turnat pe gât antibiotice.
Mi se părea
că sunt deja mort,
şi totuşi m-am trezit…
Să aluneci Dincolo
e atât de uşor –
ține doar de unghiul luminii
clic şi
mama mea cu buzele sfâşiate –
tatăl meu
clic
tata bătând-o pe sora mea
clic
e rândul meu
clic
tatăl meu – şi infarctul
Să aluneci Dincolo
e atât de uşor
Uneori mă întreb –
ce sens au avut
toate astea?
Îți aminteşti?…
traducere de Claudiu Komartin