IONEL CIUPUREANU
Mamă ce vrei cu mine
Fluvii obscene şi marți este vineri
florile se măritau şi tu urlai drace
se leagă spiritul meu de o trepidație
se astupă epilepsia mea cu mişcări de femeie
se frige bine copilul spumos
înecat şi reanimat
bate-mă pe burtă spune-mi ceva
astupă-mă cu vată mămico.
Sprijină-te de ce mă agăț
M-ai fi împins în visul din camera unde eram
conservându-mi cărnurile unde-i şi visul
fragmentele tale de care m-am agățat
dau buzna în camera unde şi sunt
cât mai ai carne
sprijină-te de organele mele
cât mă mai ştergi de sângele tău
şi de saliva ta.
La celălalt capăt
Apele se revarsă
şi-i numără pe cei rămaşi
aş spune că ațipeam
e nevoie de mine în vântul ăsta cleios
cu sângele tău mă îngăduisem
un film prost şi-o progresie de vocale pe-acolo
râdeam pe-nfundate sub resturile
ce ne-au fost date cumva
de-aceea am şi plâns
deşi parcă vă văd a spus ea
şi-n rătăcirea noastră m-am şi trezit
ca şi cum viii din nimic s-au ivit
pe marginea unei femei gâlgâind
aici la celălalt capăt etcetera
aminteşte-ți eu-s dincolo
ce-mi păru omenesc ți-am şi spus dintr-un pântec
până când ne vom opri şi se opriră
fiind timpuri grele te-aş corupe să mori.
Închide uşa
De ce plângi pătând fața de masă
să te sărut sau să schimb fața de masă
mă duc şi mă-ntorc
am venit de unde mă-ntorc
dacă mori visează şi tu ca mine
închide uşa şi nu mai veni
dă-mi o oală dă-mi ceva
arată-mi unde să mă prăbuşesc.
Ghivece în floare
N-am să mai sufăr îmi spuneai fără vlagă
lipeşte-ți uşor carnea de copacii în floare
sunt şi ghivece pe pajiştea asta
cumpără-mi flori să nu mai putrezesc
şi nu mai plânge
fiecare se-mpiedică de fiecare
eu mă opresc tu treci
liniştit mai departe
pe pajişte mai e şi carnea ta-n floare
poate râd îmi ziceam neatent.
În barcă
Lumina asta era păzită
de câteva trupuri
mă stăpânea ideea că voi ajunge
era o soluție logică rezonabilă
păsările se târau spre ceva
mă înconjura un plescăit din frânturi
în virtutea unui mecanism
din obraz țâşnea un lichid
deasupra capului nu aveam ochi
ar fi trebuit să respir
drumul se încrucişa
în mlaştina din mijlocul rănii
mă mulțumeam cu morții
pe care îi legănam
o fericire deasupra genunchilor
iradia din alt mecanism
auzeam ciocul enorm
resturile înfundate de trup
penetrând ce era cald şi vâscos
senzația de prăbuşire mă-nghițea
libidinos
şi fără ură.
Prin mine undeva
Fii liniştit nu te grăbi să plângi
nu-ți trebuie nimic şi nu te grăbi
în prostia ta nu te gândi la moarte
cum ştii aş vrea şi eu să mor
doar păsări negre se văd
pe cerul negru
în tine tăcurăm toți
şi după tine plânserăm
va plânge şi îngerul tău că-i trup
e înger să-şi plângă durerea
m-aş vrea eu însumi
după chipul lor să plâng
prin mine undeva.
Câteva legături şi o invazie
Nicio propoziție n-ar fi bună de nimic
poate poate altceva
în limitele coapselor tale
altcineva poate din spatele chipului meu
care se plictiseşte de mine
dar nu-i niciun risc şi nu mai contează
poate ceva moale în lumina asta gelatinoasă
că-mi curge şi nasul
fireşte obsesiile mele mă acoperă încetişor
ce-a mai rămas se-ntoarce ca o invazie
se-amestecă un pic cu ce nu mai există
şi-apoi sângele tău se scurge să mă evite.
Mişcări de insectă
Mi-e frig şi frigul se mişcă
în ritmul imaginației mele
retează-mi beregata spune-mi ceva
chiar trupurile noastre ar trebui să viseze
fiecare transpiră lângă fiecare
visând vom face un zgomot ciudat
străzile se vor destrăma când îmi voi da seama
laptele se va acri
dar limba ta de ce-i uscată
ochiul tău de ce-i putred
cei orbi dispărură sub tălpile lor
astupând întunericul lor
şi-atunci mă voi prăbuşi unde zac
şi te voi iubi cu mişcări de insectă
căci fiecare păcătuieşte cu fiecare
uite-o scăpare.
Să merg să mă amuz să fiu trează
Să merg pe unde nici nu mai pot să gândesc
sătulă că nu te mai aud după ce mor
şi-apoi să combin sunetele ce au mai rămas
şi da da
să-mi placă sarmalele când ceva se dilată
să spăl şi geamurile când este beznă
şi dacă este beznă să fiu trează
că cineva se tot dilată nu ştiu de ce
ca un dialog da da
dar mi-e indiferent dacă vei învia fără mine
că de-abia de-abia o să te mai aud după ce voi muri
şi-atunci am să mă şi fac frumoasă şi-am să tot beau
din mine până se face linişte
şi-am să-ți tot spun c-ar trebui să mai şi taci
în liniştea asta ionele.