DSIDA JENŐ
Legyen áldott
Legyen áldott a bánatosan forgó,
kevés jót adó világ
s benne az apró emberhangyá
nyüzsgő céljaikkal.
A folyókban legyen sok a hal,
az erdőkben a vad
s találják meg mások helyettem
az élet békességét.
Legyenek áldottak a nők,
akik a szemembe kacagtak:
Mézes legyen minden csókjuk,
legyenek szép gyermekeik.
S legyenek áldottak a szöszke fiúk,
kik márciusi fényzuhogóban
valami elhagyott mezőn
csontjaimmal játszanak.
Binecuvântare
Binecuvântată fie lumea care se roteşte trist,
dătătoare de-atât de puțin bine,
şi oamenii furnici
ce mişună în ea cu țelurile lor.
În râuri peşte mult să fie
iar în păduri sălbăticiuni,
în locul meu să afle alții
pacea vieții.
Binecuvântate fie femeile
care mi-au zâmbit:
dulci ca mierea să le fie sărutările,
să aibă copii frumoşi.
Şi binecuvântați fie băieții blonzi
care în lumina torențială
din martie pe un câmp părăsit se vor juca
cu oasele mele.
Az utolsó miatyánk
Parányi pirula.
Itt a lámpaoltás.
Miatyánk ki vagy a mennyekben!
Megint egy sikoltás.
Aludni, aludni,
csend, nyugalom, béke.
Szenteltessék meg a Te neved!
Lesz-e ennek vége?
Magas bácsi sóhajt, aki
meghal, jól jár. Jöjjön el
a Te országod!
Hat az altató már.
Csillagok villognak.
Hunyorogva int egy.
Legyen meg a Te akaratod!
Nekem minden mindegy.
Ultimul tatăl nostru
Pilule mici.
Lumina se stinge.
Tatăl nostru carele eşti în ceruri!
Cineva iarăşi plânge.
Să dormi, să dormi în pace
De chinuri izbăvit.
Sfințească-se numele Tău.
Când vor lua sfârşit?
Bătrânu-nalt ofează,
Să mori fără durere.
Vie împărăția Ta!
Azi, şase somnifere.
Bat stele-n geam. Clipind
Îmi face semne una.
Facă-se voia Ta!
De-acuma mi-e totuna!
Traducere de Emil Giurgiuca
Nagycsütörtök
Nem volt csatlakozás.
Hat óra késést jeleztek és a fullatag sötétben
hat órát üldögéltem a kocsárdi
váróteremben, nagycsütörtökön.
Testem törött volt és nehéz a lelkem,
mint ki sötétben titkos útnak indult,
végzetes földön csillagok szavára,
sors elől szökve, mégis szembe sorssal
s finom ideggel érzi messziről
nyomán lopódzó ellenségeit.
Az ablakon túl mozdonyok zörögtek,
a sűrű füst, mint roppant denevérszárny,
legyintett arcul. Tompa borzalom
fogott el, mély állati félelem.
Körülnéztem: szerettem volna néhány
szót váltani jó, meghitt emberekkel,
de nyirkos éj volt és hideg sötét volt,
Péter aludt, János aludt, Jakab
aludt, Máté aludt és mind aludtak…
Kövér csöppek indultak homlokomról
s végigcsurogtak gyűrött arcomon.
Joia Mare
Nu exista legătură. Au anunțat şase ore
întârziere şi, în întunericul sufocant
al sălii de aşteptare din Războieni,
am zăbovit şase ore, în joia mare.
Trupu-mi era frânt şi sufletul greu,
ca cel pornit pe un drum tainic,
la chemarea stelelor, pe un teritoriu fatal,
fugind din calea sorții, mereu în fața sorții,
ce simte de departe, cu nervi fini,
duşmanii ce se furişează pe urmele lui.
Dincolo de geam zornăiau locomotive,
fumul dens m-a pălit ca o uriaşă aripă
de liliac. M-a cuprins o groază opacă,
o frică animalică, adâncă.
Am privit în jur: aş fi vrut să schimb
câteva vorbe cu oameni buni, de încredere,
dar era o noapte cețoasă şi întuneric rece,
Petru dormea, Ioan dormea, Iacob
dormea, Matei dormea şi toți dormeau…
Picuri grei au pornit de pe fruntea mea
şi s-au scurs de-a lungul feței mototolite.
Hammelni legenda nyomán
Jajgató, szürke alkonyat tereng.
A hammelni furulyás legendáját idézem
és megirígylem őt.
Mert e városra is rászakadt az átok.
Patkányok hemzsegnek a kertben, az uccán.
Megemésztik a kamrákba-gyűjtött életet.
Gond-patkányok, szegénység-patkányok,
bánat-patkányok, bűn-patkányok,
betegség-patkányok és halál-patkányok,
rondítanak be mindent feketére.
Nem lehet lépni tőlük.
Felkúsznak az alvó ágya-fejére
s ajkába harapnak.
S az emberek meghalnak, vagy megőrülnek.
Előkotornám, megríkatnám kicsi furulyámat
varázslatosan, szomorúan, szépen.
Ameddig szem ellát a nagy mezőn,
körém sötétlene népem átka, milliárd patkány.
Megindulnék lassú lépésben, egyre furulyázva,
valamerre az üveghegyeken túlra.
S a világ nyomora mind az enyém lenne
s úgy hömpölyögne cincogva, visongva, jajongva velem
mint bűzös-fekete, végtelen árvíz.
És hátam mögött, messze felvonnák a lobogókat,
piros tüzeket gyújtanának az estben
s felharsanna az öröm rivalgása.
După legenda din Hamelin
Pluteşte un amurg gri, plin de tânguială.
Invoc legenda muzicantului din Hamelin
şi îl invidiez.
Căci şi asupra acestui oraş a căzut blestemul.
Şobolani mişună în grădină, pe stradă.
Mistuie viața adunată în cămări.
Şobolanii grijilor, şobolanii sărăciei,
şobolanii amărăciunii, şobolanii păcatului,
şobolanii bolilor şi şobolanii morții
pocesc totul, înnegresc totul.
Nu poți să mai calci de ei.
Se cațără pe patul celui ce doarme
şi îi muşcă gura.
Oamenii mor sau îşi pierd mințile.
Mi-aş dezgropa fluieraşul, l-aş face să plângă
fermecător, trist şi frumos.
Ar întuneca, cât vezi cu ochii marele câmp,
blestemul poporului meu, miliarde de şobolani.
Aş porni cu pas încet, cântând întruna,
undeva dincolo de muntele de sticlă.
Şi toată nefericirea lumii ar fi a mea
şi ar năvăli chițăind, în gemete şi țipete cu mine,
ca un potop nesfârşit, negru şi împuțit.
Şi în spatele meu s-ar ridica steagurile, departe
s-ar aprinde focuri roşii în noapte
şi ar izbucni strigăte de bucurie.
Meredtszemű ősz
Kiszivattyúzták az üvegburát,
a lelkemet.
Nincs benne hang, csak meredtszemű ősz.
Csend és homály.
A hullt levelek ágya mély, puha,
selymes halom,
de nem zörög turkáló láb nyomán,
nem is zizeg.
A varjú se csárog a jegenyén,
csak tátogat.
Halálos-némán teljesedik el
a rendelés:
Aki elfáradt, nincs kinek köszönjön,
aludni megy.
Az álmos űrben úgy úszik-lebeg
sok furcsa vers,
mint az ökörnyál udvarunkon, otthon,
ősz elején.
Toamnă cu ochi încremenit
Au vidat clopotul de sticlă,
sufletul meu.
Niciun sunet, doar toamnă cu ochi încremenit.
Linişte şi obscuritate.
Patul frunzelor căzute e un adânc, moale
morman mătăsos,
dar nu foşneşte sub picioarele ce-l răscolesc,
nici nu fâşâie.
Nici cioara nu croncăne în plop,
doar clămpăne.
Hotărârea se îndeplineşte cu muțenia morții:
cine a obosit n-are pe cine să salute,
merge să doarmă.
În golul somnoros plutesc-înoată
multe poeme ciudate,
ca firele de păianjen din curte, acasă,
la începutul toamnei.
Traducere de Andrei Dósa