SRĐAN GAGIĆ
oraș
când ești musafir în orașul unde te-ai născut
scrutezi vizuinele și străzile retrase
cauți cum să te aperi de vânt.
lumina de stradă întunecă rațiunea,
pe râu moare gândul.
pe vremuri, se spune, aici
a fost o mare cetate. fiecare oraș
e o cetate, rădăcinile stejarilor atrofiați,
cimitirul țevilor de apă în care trăiește
un neam după legile șoarecilor.
lumina de stradă e moartă. pe râu se răsfiră
glasuri.
în orașele care ne-au născut
se proclamă trecutul mai degrabă decât viitorul
acolo e cel mai mult ger și mânie,
străzile sunt șanțuri mari fără consolare,
lucrurile cenușii așteaptă pe cine știe cine.
traducere de Goran Čolakhodžić,
revăzută de Adrian Oproiu