PAVEL TOMUȚA
Pace și tăcere
Am cules poamele Domnului
și mi-am amintit
de grădina de la țară
cum stăteam acolo
atunci când a adus bunicul bancheta trabantului
ziua eram speriat de avioanele cu reacție sau de
dinamita lucrătorilor de la carieră
cerculețe se ridicau în aer când
mă prindea mama fumând
pe bancheta roasă
cu o bucată de carne
așteptam câinele să scape din lanț
iar el scăpa
în dreptul casei hambarul plin cu găleți cenușii
trei saci de ciment
copilul de lumină
trecând prin pereții găuriți
spre spectacolul din grădină
Pavel Tomuța (n. 1995) este elev la Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița. Muzician fără aspirații și pasionat de fizică doar în sezonul olimpic, singurul băiat din SubNord și singurul dispus să experimenteze la nivelul formulei, cu o rezistență perfect controlată la orice sugestie, cel mai tăios comentator al textelor celorlalți, cu un talent formidabil de improvizație, dar cu o nepăsare pe măsură, Pavel vine acum cu câteva poeme cerebrale, reci, aseptice, atent calibrate, aflate la intersecția Coșa-Nițescu-Văsieș. Dacă-l vor mai interesa pe autorul lor, textele acestea ar putea să reprezinte un foarte promițător început.