CLAUDIU KOMARTIN
Exact un an a trecut de la momentul inaugural al revistei „Poesis Internațional”, la Satu Mare, din inițiativa generosului şi exigentului Dumitru Păcuraru, iar numărul 4 închide un prim ciclu, permițându-ne să evaluăm ceea ce am făcut începând cu numărul din iunie 2010 (la care începusem să lucrăm la sfârşitul lunii martie), care îi avea în centru pe Matthew Sweeney, Ion Mureşan, Vasile Vlad şi Anne Sexton, şi ajungând la acesta care îi găzduieşte pe J.M. Caballero Bonald, Nora Iuga, Mircea Ivănescu şi tânărul Paul Celan.
Din formula redacțională inițială, o singură schimbare (post pe post, aş zice, împrumutând clişeul comentatorilor sportivi): Robert Şerban s-a retras din echipă înainte de apariția numărului 2, dar ne-am întremat după câteva luni cu poetul şi eseistul Radu Vancu, în rest distribuția rolurilor rămânând neschimbată: pe lângă Dumitru Păcuraru, imagine a tenacității şi a rigorii fără fasoane, Ion Mureşan, poetul celebrat în ultimele luni după apariția mult-aşteptatei cartea Alcool, Felix Nicolau, critic, prozator şi decan, unul dintre cei mai activi scriitori încă tineri, Attila F. Balázs, împătimit traficant de poezie între Slovacia, Ungaria şi România şi subsemnatul continuăm să alcătuim o echipă sudată, cu idei şi țeluri foarte precise. Important este că în anul care a trecut am reuşit să strângem în jurul revistei mai multe individualități a căror contribuție este decisivă pentru o revistă de aproape 160 de pagini. Pe lângă traducătorii străini pe care i-am implicat şi se dedică proiectului nostru (o mențiune specială pentru Jan Mysjkin, traducător al lui Blecher şi Celan în neerlandeză, iar acesta e doar începutul), traducători din toate generațiile – ce sunt, în cele mai multe cazuri, la rândul lor scriitori – care transpun în româneşte, număr de număr, poezie şi proză de primă mână din literaturi vii şi influente, precum şi o mică (dar, sper, statornică) echipă de cronicari. Stabilizată mai greu, aceasta din urmă poate reformula lucrurile într-un moment foarte nefast, în opinia mea, pentru discursul critic contemporan, când criticii cei mai cunoscuți ai zilei sunt complet defazați şi depăşiți de ceea ce nu intră în calculele patronilor lor, editori sau aranjori academici… Cu Nicoleta Cliveț, Grațiela Benga, Veronica-Alina Constănceanu (binecunoscută în mediile online ca White Noise), Dan-Liviu Boeriu sau chiar Aura Maru (a cărei dublă ipostază, de poet şi critic, o prinde, încă de la 20 de ani, atât de bine), cred că putem lua în discuție cât se poate de deschis – şi în afara jocurilor de culise care infectează mediul literar autohton – cărțile înnoitoare, volumele de poezie, proză, jurnal care ar trebui să stea în prim-planul receptării imediate.
Numărul 4 celebrează doi poeți care au împlinit de curând 80 de ani, Nora Iuga şi Mircea Ivănescu, două dintre cele mai importante figuri ale literaturii române actuale, cu un parcurs invers în ultimele decenii. Dacă Mircea Ivănescu nu a mai publicat după 1989 decât cărți regăsite, volume scrise împreună cu alți autori (Iustin Panța, Rodica Braga) sau antologii, dar faima i s-a consolidat, fiind astăzi considerat unul dintre marii poeți români de după 1960, Nora Iuga a publicat mai bine de zece cărți, reuşind să-şi câştige o notorietate la care nici nu visase până în 1990. Şi unde mai pui că, pe lângă reputația de poetă, prozatoare şi traducătoare, jurnalele ei s-au bucurat de succes, iar în Germania rămâne unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din această parte a Europei. Alături de ei, invitatul revistei este un clasic al literaturii spaniole din secolul XX, José Manuel Caballero Bonald, scânteietor şi la aproape 85 de ani, un scriitor extraordinar de vital, cu o admirabilă conştiință etică şi artistică.
Suntem încă pe un drum deschis, în numerele 3 şi 4 am luat în discuție douăsprezece antologii esențiale de poezie dintre 1968 şi 1999 şi cred că acum avem nişte repere mai clare printr-o serie de relecturi pe care un cititor neinițiat şi-ar putea întemeia propriile explorări. Antologia Cele mai frumoase poeme din 2010, apărută de curând la Editura Tracus Arte, cuprinzând 50 de poeți contemporani, este încă un proiect strâns legat de munca noastră de la „Poesis Internațional”. La fel va fi şi colecția de poezie străină „Orfeu”, ale cărei prime titluri vor apărea în primăvara aceasta: Dariusz Sośnicki, Dragan Jovanović Danilov, John Berryman, Matthew Sweeney, o antologie a poeților suedezi, toți aceşti autori fiind mai întâi publicați în „Poesis Internațional”. Care, cred că s-a înțeles deja destul de bine, este un proiect de durată şi parte a unei construcții al cărei prim nivel e consolidat. Acum mai trebuie doar să rămânem uniți până vom ajunge să înălțăm grinda acoperişului.