DIANA MARINCU
Dragoș Bădița, Daniel Djamo, Florin Flueraș și Alina Popa, Monotremu, [Perplex], Sillyconductor
Ziua dezvrăjirii
Salonul de proiecte, București,
20 februarie – 13 aprilie 2014
În urma celui de-al treilea open-call adresat tinerilor artiști aflați la început de carieră din România, Salonul de proiecte a deschis un nou sezon de expoziții în care artiștii selectați au ocazia să își realizeze proiectele.
Cea mai importantă platformă de susținere a producției locale de artă contemporană, Salonul de proiecte (inițiat de Magda Radu și Alexandra Croitoru în 2011) urmărește crearea unui cadru instituțional cât mai solid (cu ajutorul financiar și logistic oferit de MNAC), asumându-și în același timp o mobilitate conceptuală care nu privilegiază vreo direcție tematică sau vreun mediu de exprimare artistică. Selecția proiectelor i-a fost încredințată artistei olandeze Nicoline van Harskamp.
Expoziția, deși nu și-a propus inițial unitate și compatibilități perfecte între artiști, are un aer omogen și clar, eliberat de orice ornamente estetice. Fiecare lucrare păstrează foarte limpede, nealterate, ideile și percepțiile artiștilor despre tensiunile din societate, problemele incompatibilității cu natura sau, dimpotrivă, ale nostalgiei după ea, relația dintre viață cotidiană și religie, mistică, fantasme. Printr-un performance în cadrul vernisajului, Florin Flueraș și Alina Popa au lansat o platformă discursivă numită Unsorcery, bazată pe concepte și practici ca Second Body, Dead Thinking, Eternal Feeding Technique, „orientate într-o direcție diferită atât de religia capitalistă contemporană cât și de re-vrăjirea nostalgică a lumii și naturii” – scriu cei doi artiști în prezentare. Sillyconductor a construit pentru această expoziție un dispozitiv sonor multifuncțional, Pianosaurus, o lucrare interactivă bazată pe un software anteprogramat prin care publicul poate controla manual volumul, lungimea, timbrul, tonalitatea, viteza și octava unui sunet. Daniel Djamo expune un caiet de cheltuieli ținut de o bătrână, cu notații zilnice ale celor mai detaliate cumpărături, emoționant prin exactitatea și inutilitatea lui. Monotremu prezintă o instalație precară și directă, din oale și polonice care funcționează pe post de clopote de biserică, din seria „Kit de supraviețuire”. Dragoș Bădița proiectează un film despre un lac numit Laguna Albastră și încercarea de a ajunge la esența existenței, golită de atribute și proiecții mentale. Grupul [Perplex] a gândit pentru această expoziție un proiect de design realizat de un birou fictiv de arhitectură numit ICD care susține complexul de inferioritate al unei culturi precum cea românească.
Ziua dezvrăjirii se plasează într-un contrast puternic față de acumularea vizuală tipică unei „expuneri”, impunând o pauză în excesul de imagine cu care ne confruntăm zi de zi – o pauză în care te poți juca cu Pianosaurus sau poți încerca metoda de cunoaștere Unsorcery.
Imagine din expoziția Ziua dezvrăjirii, Salonul de proiecte.
Prim-plan: Sillyconductor, Pianosaurus, 2014 (instalație de sunet, controller, dimensiuni variabile).
Planul doi: [perplex], Inferiority Complex Design, 2014 (instalație, machete, dimensiuni variabile).
Foto: Ștefan Sava; courtesy: artiștii și Salonul de proiecte.
Monotremu, Q.E.F. (detaliu), 2014 (instalație, dimensiuni variabile).
Foto: Ștefan Sava; courtesy: artiștii și Salonul de proiecte.
George Crîngașu
The Ocean
and the Friendly Shore
Galeria Sabot, Fabrica de pensule, Cluj,
14 februarie – 29 martie 2014
The Ocean and the Friendly Shore, expoziția personală a artistului George Crîngașu (născut în 1988, absolvent al Universității de Arte din Cluj), s-a deschis la Galeria Sabot din Cluj pe 14 februarie, imediat după expoziția lui Alex Mirutziu, Each thought’s an instant ruin with a new disease. George Crîngașu a gândit intervenția lui în prima parte a spațiului galeriei, asociată „oceanului” din titlu, în dialog cu fantomele sau reziduurile expoziției precedente. De fiecare dată când o expoziție este strânsă, istoria ei rămâne în fotografiile documentare sau amintirile celor care au văzut-o. În rest, spațiul galeriei își activează aproape instantaneu un sistem de „igienizare” și autoregenerare prin ștergerea urmelor anterioare. Dialogul dintre două expoziții consecutive prin intermediul spațiului care le-a găzduit dă ocazia atât celor care se ocupă de conceperea unei expoziții, cât și celor care o privesc, să reflecteze asupra actelor de distrugere și reconstruire a unei narațiuni prin intermediul artei. Nu este o temă confortabilă nici pentru unii, nici pentru alții și, de aceea, creează emoții și îndoieli foarte puternice. „Oceanul” cuprinde un flux de instalații, video și print, urmărind dispunerea anterioară a lucrărilor lui Mirutziu, iar spațiul galeriei este proiectat pe un perete, formând o altă imagine, imaterială, a treia după cea invocată ca fantomă a trecutului și după cea reală în care ne mișcăm. Metoda sampling folosită de artist permite mixarea unor elemente și manipularea fragmentelor de realitate, alterând până la confuzie reperele vizuale originale. A doua secțiune a expoziției, „țărmul prietenos”, cuprinde partea „stabilă” a propunerii lui George Crîngașu, o „ancoră” într-un univers magic, ordonat și foarte tentant, o alternativă la realitatea tot mai instabilă.
Imagini din expoziția The Ocean and the Friendly Shore – George Crîngașu, Galeria Sabot.
Credit foto: Galeria Sabot; courtesy: artistul și Galeria Sabot
Valentina Vetturi
Un libro di specchi
tranzit.ro / București,
25 februarie – 16 martie 2014
curator: Raluca Voinea
Expoziția Un libro di specchi este urmarea rezidenței de o lună în România acordate de nctm e l’arte (Italia) și tranzit.ro / București artistei Valentina Vetturi (născută în Italia, în 1979). Valentina Vetturi lucrează în general cu text, performance, instalație și obiect, puse în relație cu viața cotidiană sau contextele familiare cărora le întrerupe fluxul firesc introducând elemente perturbatoare, subversive.
Proiectul Un libro di specchi a pornit de la o colecție de povești despre ghost-writers („scriitori-fantomă” tradus mot-à-mot), adunate în urma dialogului cu diferiți scriitori care lucrează pentru politicieni, studenți, alți scriitori, vedete etc., oameni care nu au timpul sau talentul necesare acestei activități. Fie că este vorba despre discursuri, teze de doctorat, ficțiune literară sau autobiografii, ghost-writer-ii urmăresc, contra cost, indicațiile comanditarului și își asumă aparent altruist – sau doar cinic – un drum discret în spatele scenei. Cu toate acestea, cel care deține controlul în final asupra cuvintelor, informației transmise cititorilor și valorii textului este exact „fantoma”, „subalternul”, vocea fără corp. Cele două voci, cea care scrie textul și cea care și-l asumă, odată suprapuse, pot fi un prilej pentru a discuta despre raportul dintre vizibilitate și putere, subiect și obiect, obediență și spirit critic, responsabilitate și anonimat.
Construcția expoziției urmărește un cadru similar unei scene din care personajul principal lipsește. Masa de lucru, scaunele, fâșiile de tapet scrise și oglinzile creează o atmosferă foarte teatrală, în care „recuzita” capătă valențe metaforice. Pentru a compensa absența subiectului central, vizitatorul se agață de detalii disparate care ar putea contura portretul scriitorului-fantomă. Paginile din oglinzi ale cărții așezate pe birou sunt în fiecare zi întoarse una câte una, pe toată durata expoziției, dând la iveală texte noi despre acest personaj. Fragmentele portretului sunt atent selectate de artistă, cu multă empatie și sensibilitate, fără a dezaproba sau a încuraja practica scrisului la comandă, tot mai răspândită în societatea de astăzi, ci mai degrabă indicând o auctorialitate incertă, multiplă, difuză, ce poate cuprinde o sumedenie de personaje.
Imagine din expoziția Un libro di specchi – Valentina Vetturi, tranzit.ro / București.
Foto: Raluca Voinea; courtesy: artista și tranzit.ro / București.
Dan Beudean
Magellan’s Cabin
Lateral ArtSpace, Fabrica de Pensule, Cluj,
7 februarie – 1 martie 2014
Dan Beudean (născut la Cluj în 1980, absolvent al Universității de Artă și Design Cluj, secția grafică) este cunoscut publicului în primul rând datorită lucrărilor sale în desen – imagini adesea fantastice pornind de la o percepție exacerbată a realității. Pare uneori că lentila prin care privește Beudean lumea din jur este atât de pătrunzătoare, încât poate capta ceea ce nouă, celorlalți, ne scapă. Ceea ce vede el, dincolo de orizontul vizibil al lucrurilor, include straturi suprapuse de mitologie, istorie, mistică, pop culture, o anatomie stranie a societății de ieri și azi, dar și a universului său intim.
Pentru artist run space-ul Lateral, Dan Beudean propune o instalație in situ care reconstituie ficțional cabina lui Ferdinand Magellan din perioada expediției sale în Filipine. Marea este reprezentată metaforic de o întindere de sare, obsesia navigatorilor pentru pământul zărit la orizont este sugerată de un acvariu cu pământ, valurile mării de o bară de metal îndoită și mișcarea navei pe apă de legănarea constantă a becului din mijlocul galeriei.
Fiecare element al expoziției este esențial în compunerea spațiului și oferă indicii despre micro-universul lui Magellan. Dispunerea atentă a luminii, texturii și materialelor formează un decupaj al unei vieți singuratice, în ciuda distanțelor parcurse și aventurilor trăite.
Readucerea în prezent a figurii lui Magellan vine, poate, dintr-o fascinație a artistului față de ceea ce mai înseamnă astăzi o călătorie în jurul lumii și, de ce nu, o nostalgie paradoxală față de un trecut care nu-i aparține, inaccesibil în autenticitatea sa și totuși atât de magnetic.
Imagine din expoziția Magellan’s Cabin – Dan Beudean, Lateral ArtSpace.
Foto: Lucian Indrei; courtesy: artistul și Lateral ArtSpace.
Diana Marincu (n. 1986) a absolvit Facultatea de Arte și Design la Timișoara și este doctorand la secția Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității de Arte București. Curator și critic de artă, Diana semnează cronici de artă în revistele „Arta”, „Observator cultural”, „Dilema Veche” și alte publicații.