4 expoziții

DIANA MARINCU

Dragoș Bădiţa, Daniel Djamo, Florin Flueraș și Alina Popa, Monotremu, [Perplex], Sillyconductor

Ziua dezvrăjirii

Salonul de proiecte, București,
20 februarie – 13 aprilie 2014

În urma celui de-al treilea open-call adresat tinerilor artiști aflaţi la început de carieră din România, Salonul de proiecte a deschis un nou sezon de expoziţii în care artiștii selectaţi au ocazia să își realizeze proiectele.

Cea mai importantă platformă de susţinere a producţiei locale de artă contemporană, Salonul de proiecte (iniţiat de Magda Radu și Alexandra Croitoru în 2011) urmărește crearea unui cadru instituţional cât mai solid (cu ajutorul financiar și logistic oferit de MNAC), asumându-și în același timp o mobilitate conceptuală care nu privilegiază vreo direcţie tematică sau vreun mediu de exprimare artistică. Selecţia proiectelor i-a fost încredinţată artistei olandeze Nicoline van Harskamp.
Expoziţia, deși nu și-a propus iniţial unitate și compatibilităţi perfecte între artiști, are un aer omogen și clar, eliberat de orice ornamente estetice. Fiecare lucrare păstrează foarte limpede, nealterate, ideile și percepţiile artiștilor despre tensiunile din societate, problemele incompatibilităţii cu natura sau, dimpotrivă, ale nostalgiei după ea, relaţia dintre viaţă cotidiană și religie, mistică, fantasme. Printr-un performance în cadrul vernisajului, Florin Flueraș și Alina Popa au lansat o platformă discursivă numită Unsorcery, bazată pe concepte și practici ca Second Body, Dead Thinking, Eternal Feeding Technique, „orientate într-o direcţie diferită atât de religia capitalistă contemporană cât și de re-vrăjirea nostalgică a lumii și naturii” – scriu cei doi artiști în prezentare. Sillyconductor a construit pentru această expoziţie un dispozitiv sonor multifuncţional, Pianosaurus, o lucrare interactivă bazată pe un software anteprogramat prin care publicul poate controla manual volumul, lungimea, timbrul, tonalitatea, viteza și octava unui sunet. Daniel Djamo expune un caiet de cheltuieli ţinut de o bătrână, cu notaţii zilnice ale celor mai detaliate cumpărături, emoţionant prin exactitatea și inutilitatea lui. Monotremu prezintă o instalaţie precară și directă, din oale și polonice care funcţionează pe post de clopote de biserică, din seria „Kit de supravieţuire”. Dragoș Bădiţa proiectează un film despre un lac numit Laguna Albastră și încercarea de a ajunge la esenţa existenţei, golită de atribute și proiecţii mentale. Grupul [Perplex] a gândit pentru această expoziţie un proiect de design realizat de un birou fictiv de arhitectură numit ICD care susţine complexul de inferioritate al unei culturi precum cea românească.
Ziua dezvrăjirii se plasează într-un contrast puternic faţă de acumularea vizuală tipică unei „expuneri”, impunând o pauză în excesul de imagine cu care ne confruntăm zi de zi – o pauză în care te poţi juca cu Pianosaurus sau poţi încerca metoda de cunoaștere Unsorcery.

Imagine din expoziția Ziua dezvrăjirii, Salonul de proiecte.
Prim-plan: Sillyconductor, Pianosaurus, 2014 (instalație de sunet, controller, dimensiuni variabile).
Planul doi: [perplex], Inferiority Complex Design, 2014 (instalație, machete, dimensiuni variabile).
Foto: Ștefan Sava; courtesy: artiștii și Salonul de proiecte.

Monotremu, Q.E.F. (detaliu), 2014 (instalație, dimensiuni variabile).
Foto: Ștefan Sava; courtesy: artiștii și Salonul de proiecte.

George Crîngașu

The Ocean
and the Friendly Shore

Galeria Sabot, Fabrica de pensule, Cluj,
14 februarie – 29 martie 2014

The Ocean and the Friendly Shore, expoziţia personală a artistului George Crîngașu (născut în 1988, absolvent al Universităţii de Arte din Cluj), s-a deschis la Galeria Sabot din Cluj pe 14 februarie, imediat după expoziţia lui Alex Mirutziu, Each thought’s an instant ruin with a new disease. George Crîngașu a gândit intervenţia lui în prima parte a spaţiului galeriei, asociată „oceanului” din titlu, în dialog cu fantomele sau reziduurile expoziţiei precedente. De fiecare dată când o expoziţie este strânsă, istoria ei rămâne în fotografiile documentare sau amintirile celor care au văzut-o. În rest, spaţiul galeriei își activează aproape instantaneu un sistem de „igienizare” și autoregenerare prin ștergerea urmelor anterioare. Dialogul dintre două expoziţii consecutive prin intermediul spaţiului care le-a găzduit dă ocazia atât celor care se ocupă de conceperea unei expoziţii, cât și celor care o privesc, să reflecteze asupra actelor de distrugere și reconstruire a unei naraţiuni prin intermediul artei. Nu este o temă confortabilă nici pentru unii, nici pentru alţii și, de aceea, creează emoţii și îndoieli foarte puternice. „Oceanul” cuprinde un flux de instalaţii, video și print, urmărind dispunerea anterioară a lucrărilor lui Mirutziu, iar spaţiul galeriei este proiectat pe un perete, formând o altă imagine, imaterială, a treia după cea invocată ca fantomă a trecutului și după cea reală în care ne mișcăm. Metoda sampling folosită de artist permite mixarea unor elemente și manipularea fragmentelor de realitate, alterând până la confuzie reperele vizuale originale. A doua secțiune a expoziţiei, „ţărmul prietenos”, cuprinde partea „stabilă” a propunerii lui George Crîngașu, o „ancoră” într-un univers magic, ordonat și foarte tentant, o alternativă la realitatea tot mai instabilă.


Imagini din expoziția The Ocean and the Friendly Shore – George Crîngașu, Galeria Sabot.
Credit foto: Galeria Sabot; courtesy: artistul și Galeria Sabot

Valentina Vetturi

Un libro di specchi

tranzit.ro / București,
25 februarie – 16 martie 2014
curator: Raluca Voinea

Expoziţia Un libro di specchi este urmarea rezidenţei de o lună în România acordate de nctm e l’arte (Italia) și tranzit.ro / București artistei Valentina Vetturi (născută în Italia, în 1979). Valentina Vetturi lucrează în general cu text, performance, instalaţie și obiect, puse în relaţie cu viaţa cotidiană sau contextele familiare cărora le întrerupe fluxul firesc introducând elemente perturbatoare, subversive.

Proiectul Un libro di specchi a pornit de la o colecţie de povești despre ghost-writers („scriitori-fantomă” tradus mot-à-mot), adunate în urma dialogului cu diferiţi scriitori care lucrează pentru politicieni, studenţi, alţi scriitori, vedete etc., oameni care nu au timpul sau talentul necesare acestei activităţi. Fie că este vorba despre discursuri, teze de doctorat, ficţiune literară sau autobiografii, ghost-writer-ii urmăresc, contra cost, indicaţiile comanditarului și își asumă aparent altruist – sau doar cinic – un drum discret în spatele scenei. Cu toate acestea, cel care deţine controlul în final asupra cuvintelor, informaţiei transmise cititorilor și valorii textului este exact „fantoma”, „subalternul”, vocea fără corp. Cele două voci, cea care scrie textul și cea care și-l asumă, odată suprapuse, pot fi un prilej pentru a discuta despre raportul dintre vizibilitate și putere, subiect și obiect, obedienţă și spirit critic, responsabilitate și anonimat.
Construcţia expoziţiei urmărește un cadru similar unei scene din care personajul principal lipsește. Masa de lucru, scaunele, fâșiile de tapet scrise și oglinzile creează o atmosferă foarte teatrală, în care „recuzita” capătă valenţe metaforice. Pentru a compensa absenţa subiectului central, vizitatorul se agaţă de detalii disparate care ar putea contura portretul scriitorului-fantomă. Paginile din oglinzi ale cărţii așezate pe birou sunt în fiecare zi întoarse una câte una, pe toată durata expoziţiei, dând la iveală texte noi despre acest personaj. Fragmentele portretului sunt atent selectate de artistă, cu multă empatie și sensibilitate, fără a dezaproba sau a încuraja practica scrisului la comandă, tot mai răspândită în societatea de astăzi, ci mai degrabă indicând o auctorialitate incertă, multiplă, difuză, ce poate cuprinde o sumedenie de personaje.

Imagine din expoziția Un libro di specchi – Valentina Vetturi, tranzit.ro / București.
Foto: Raluca Voinea; courtesy: artista și tranzit.ro / București.

Dan Beudean

Magellan’s Cabin

Lateral ArtSpace, Fabrica de Pensule, Cluj,
7 februarie – 1 martie 2014

Dan Beudean (născut la Cluj în 1980, absolvent al Universităţii de Artă și Design Cluj, secţia grafică) este cunoscut publicului în primul rând datorită lucrărilor sale în desen – imagini adesea fantastice pornind de la o percepţie exacerbată a realităţii. Pare uneori că lentila prin care privește Beudean lumea din jur este atât de pătrunzătoare, încât poate capta ceea ce nouă, celorlalţi, ne scapă. Ceea ce vede el, dincolo de orizontul vizibil al lucrurilor, include straturi suprapuse de mitologie, istorie, mistică, pop culture, o anatomie stranie a societăţii de ieri și azi, dar și a universului său intim.

Pentru artist run space-ul Lateral, Dan Beudean propune o instalaţie in situ care reconstituie ficţional cabina lui Ferdinand Magellan din perioada expediţiei sale în Filipine. Marea este reprezentată metaforic de o întindere de sare, obsesia navigatorilor pentru pământul zărit la orizont este sugerată de un acvariu cu pământ, valurile mării de o bară de metal îndoită și mișcarea navei pe apă de legănarea constantă a becului din mijlocul galeriei.
Fiecare element al expoziţiei este esenţial în compunerea spaţiului și oferă indicii despre micro-universul lui Magellan. Dispunerea atentă a luminii, texturii și materialelor formează un decupaj al unei vieţi singuratice, în ciuda distanţelor parcurse și aventurilor trăite.
Readucerea în prezent a figurii lui Magellan vine, poate, dintr-o fascinaţie a artistului faţă de ceea ce mai înseamnă astăzi o călătorie în jurul lumii și, de ce nu, o nostalgie paradoxală faţă de un trecut care nu-i aparţine, inaccesibil în autenticitatea sa și totuși atât de magnetic.

Imagine din expoziția Magellan’s Cabin – Dan Beudean, Lateral ArtSpace.
Foto: Lucian Indrei; courtesy: artistul și Lateral ArtSpace.

Diana Marincu (n. 1986) a absolvit Facultatea de Arte și Design la Timișoara și este doctorand la secţia Istoria și Teoria Artei din cadrul Universităţii de Arte București. Curator și critic de artă, Diana semnează cronici de artă în revistele „Arta”, „Observator cultural”, „Dilema Veche” și alte publicații.

limba română, autor: Diana Marincu, nr. 1 (13) / 2014, secţiunea: cronică

____________________