IOAN ES. POP
nănești
ca să ajungeți la nănești, o să trebuiască
să luați autobuzul până la sighet,
a zis femeia de la casa de bilete din salva.
auzisem că e unul direct, am zis.
l-au scos acum o săptămână, a zis,
nu mai erau pasageri pe linia asta.
dar merită, zău, e grozav că mergeți la nănești.
am visat și eu să ajung o dată acolo,
numai că bărbatul meu, care-i șofer,
nu mai face ruta asta din toamnă,
l-au mutat pe cursa de salva-vișeu.
așa că luați dumneavoastră liniștit
autobuzul de sighet, pentru că
de la sighet la nănești e doar o palmă de loc.
dacă n-o să vă convină când pornește următorul,
o să fie o nimica toată să ajungeți la nănești pe jos.
n-o să mă-mpiedic de atâta lucru, mi-am zis.
și o să văd și sighetul cu ocazia asta.
un mic ocol, un foarte mic ocol,
un ceas în plus are să-mi prindă bine.
și, mai ales, autobuzul de sighet era mult
mai confortabil, a fost o desfătare să petrec
un ceas de drum în plus până la sighet.
doar luna a rămas pe cer tot timpul,
nemișcată din loc.
am coborât la sighet cu regretul
că n-o să-mi mai rămână timp să dau
măcar o raită prin împrejurimi.
o, nicio problemă, autobuzul pleacă
spre nănești abia peste un ceas,
puteți lua o bere pe aproape,
astăzi nu-i aglomerat deloc.
numai că o să trebuiască să schimbați
la vadul izei, pentru că de-acolo
autobuzul de două o ia puțin mai la stânga.
dar din vadul izei, pe drum drept, aveți
doar șase kilometri până la nănești.
cu puțin noroc, de la intersecție o să prindeți
autobuzul care vine dinspre baia mare.
iar dacă nu, o puteți lua foarte bine pe jos,
a zis fata de la ghișeu.
nu mă grăbeam deloc, de la sighet la vad
e o aruncătură de băț, așa că mi-am băut
cu mare poftă berea în oraș.
ba chiar m-am felicitat că am atâta timp la îndemână
și mai ales că un oraș ca ăsta
era atât de-aproape de nănești.
îmi plac autobuzele care pornesc la vreme
și mai ales care ajung la timp.
am văzut lucruri încântătoare pe drum.
aproape am regretat că ajungem în vad
cu atâta punctualitate.
doar că luna era tot acolo pe cer,
nemișcată din loc.
e drept, în vad nu e autogară, așa că m-am
așezat la răscrucea dinspre nănești,
zicându-mi că o să prind o ocazie mai devreme,
dacă-ntârzie autobuzul dinspre baia mare.
au trecut într-adevăr o groază de mașini,
dar fie unele erau prea încărcate,
fie altele o luau ceva mai la dreapta
ori ceva mai la stânga de nănești.
mă rog, până la urmă, pe la patru după-amiaza,
a venit și autobuzul. i-am cerut șoferului bilet
până la nănești. nicio problemă, a zis,
numai că drumul e-n reparație
de azi dimineață,
așa că o să ocolim puțin și-o să ajungeți
ceva mai târziu, pentru că nu intrăm în nănești,
dar unde vă lăsăm noi e foarte aproape
și dacă nu vă convine pe jos, puteți lua
cursa de mineri care vine de la borșa.
la cinci, cel târziu, cu asta sunteți în nănești.
am urcat în autobuz. era ceva mai prăfuit
decât celelalte, venea de la un drum mai lung.
eram puțin încurcat, însă foarte puțin,
dar asta poate și din cauza căldurii care se-ntețise
și a mersului mai hurducat.
când am coborât, mi-era foame și sete.
în așezarea asta nu era însă birt pe aproape.
mi-am zis că autobuzul cu muncitori trebuie să sosească
din clipă în clipă, așa că mai pot îndura,
n-am privit nici măcar o dată în sus, dar știam
că luna era tot acolo, nemișcată din loc.
și iarăși cred că am fost norocos. încotro? am întrebat.
hai, urcă iute, a zis șoferul,
precis vrei să ajungi și tu la nănești.
numai că ruta e puțin deviată
și o să oprim la sighet. la sighet? dar eu
tocmai de la sighet vin încoace.
lasă, domnule, că de-acolo vă ia
pe toți autobuzul întreprinderii, vă așteaptă
acolo de dimineață, iar apoi
până la nănești nu mai oprește nicăieri.
eram nemâncat, dar am băut tot drumul
până la sighet rachiu cu minerii.
la nănești? la nănești! cu ce treburi
acolo? repartizat!
e, păi ești de-al nostru, autobuzul ăsta, cât e el de
hodorogit, merge strună dac-a pornit.
bine că am ajuns la sighet; e seară. autobuzul
pentru nănești ne-mbarcă iute.
se vede că și șoferul e grăbit, vrea s-ajungă odată
acasă la el, la nănești.
numai că are probleme, zice:
probabil o să trebuiască să ocolim puțin
și n-avem cum ajunge dacă nu coborâm
întâi înspre salva, oameni buni, dar de-acolo
chiar n-o să mai fie nici o problemă,
pentru că de-acolo nu mai e decât o aruncătură de băț
până la nănești.
în tot acest răstimp, luna a stat nemișcată pe cer.
am pornit. dar poate n-am pornit într-adevăr.
nánfalva / nănești
szigetig kell autóbuszozzon, hogy
nánfalvára érjen,
szólt a szolyvai pénztár asszonya.
úgy hallom, van egy közvetlen járat, mondtam én.
egy hete megszűnt, mondta ő,
nem volt már utas a járaton.
azért megéri, igazán, pompás dolog nánfalvára utazni.
arról álmodoztam én is, eljutok egyszer oda,
csakhát az uram, aki sofőr,
ősz óta nem jár arrafelé,
mivel a szolyva-visói járatra helyezték.
úgyhogy üljön csak föl nyugodtan
a szigeti buszra, hiszen
szigettől nánfalváig igen rövid az út.
ha nem passzol önnek a csatlakozás,
nánfalváig semmiség elgyalogolni.
ennyi igazán nem lehet akadály, magyarázta.
egyúttal láthatom majd máramarosszigetet is.
csekélyke, egészen kis kerülő csupán,
egy óra ráadás, még jól foghat nekem.
meg aztán, a szigeti busz jóval
kényelmesebb volt, valóságos élvezet
egy órával hosszabb utat megtenni szigetig.
csupán a hold maradt mindvégig az égen
egy helyben, moccanatlanul.
szigeten leszállva sajnálkoztam
hogy nem marad már elég időm
szétnézni a környéken.
ó, semmi gond, az autóbusz
csupán egy óra múlva indul nánfalvának,
addig felhajthat egy sört a közelben
ma csöppet se zsúfolt a járat.
csakhogy át kell majd szállnia
farkasrévnél, mert ott a
két órai busz kissé balra letér.
farkasrévtől viszont, egyenes úton, csupán
hat kilométer nánfalva.
némi szerencsével, a keresztútnál elcsípi
a nagybányáról érkező járatot.
vagy ha mégsem, nyugodtan nekivághat gyalog,
szólott a pénztárablak lánya.
csöppet sem siettem. szigettől rév
egy macskaugrás, így hát jóízűen
felhajtottam a városban sörömet.
sőt, gratuláltam magamnak, hogy annyi időm maradt
és mindenek előtt azért, hogy egy ilyen város
oly közel esik nánfalvához.
kedvelem a pontosan induló buszokat
és még inkább a pontosan érkezőket.
az úton elbűvölő dolgokat láttam.
már-már bántam hogy farkasrévbe
olyan pontosan érünk.
csupán a hold maradt tovább is ott az égen
moccanatlanul.
igaz, révnek nincs buszállomása, ezért
a nánfalvi keresztútnál lecövekelve,
reméltem, hamarabb érkezik alkalmi jármű,
ha netán késne a bányai busz.
rengeteg autó járt arra, valóban.
de vagy tele voltak,
vagy kevéssel jobbra, vagy ugyanannyival
balra eltértek a nánfalvi iránytól.
végül aztán, délután négy felé
megjött a busz is. a sofőrtől nánfalváig szóló
jegyet kértem. semmi gond, szólt,
ámde az utat ma reggel óta
javítják.
úgyhogy egy csöppet kerülni fogunk s valamivel később
ér majd nánfalvára, mert mi nem megyünk odáig,
de ahol ön leszáll, onnan már nagyon közel van,
és ha nem fülik a foga a gyalogláshoz, felülhet
a bányászjáratra, amelyik borsáról jön.
legkésőbb ötkor, az nánfalvába viszi.
felültem a buszra, némileg porosabb
volt a többinél, hosszabb útról érkezett.
kissé kába voltam, de csak egy kissé.
ám meglehet, ez a fokozódó meleg és az
erős rázkódás miatt volt.
mikor leszálltam, éhes és szomjas voltam.
ám sehol egy közeli kocsma a településen.
arra gondoltam,a munkásbusz bármelyik percben
befuthat, úgyhogy még tűrhetek.
egyszer se néztem a magasba, de tudtam,
a hold ugyanott volt az égen, moccanatlanul.
és azt hiszem, ismét szerencsém volt. töprengtem, merre?
gyerünk, ülj be gyorsan, szólt rám a sofőr,
biztosan te is nánfalvába tartasz.
csakhogy az útvonalat kissé módosították
és megállunk szigeten. szigeten? de hiszen
éppen szigetről jövök erre.
ugyan már, uram, mindenki onnan
száll fel az üzemi buszra, amely már reggel óta
várakozik, utána aztán
nánfalváig sehol nem áll meg.
éhes voltam, de szigetig egész úton
ittam a pálinkát a bányászokkal.
nánfalvára? nánfalvára!milyen ügyben
arrafelé? oda helyeztek!
akkor hát közülünk való vagy, ez a busz, bármennyire
rozzant, remekül szalad, ha egyszer beindult.
jókor érkeztünk szigetre: este van. a nánfalvára
tartó autóbusz egy-kettő megtelik.
látszik, a sofőrnek is sietős, elvégre ő is
szívesen hazajutna, nánfalvára.
ámde azt mondja, van egy bökkenő:
előfordulhat hogy kissé kerülnünk kell,
és nem érünk oda, jóemberek, csak ha
előbb leszállunk szolyvánál, de onnan már
igazán nincs semmi gond,
hiszen onnan tényleg csak egy kőhajításnyi az út
nánfalváig.
ezidő alatt a hold végig mozdulatlanul várakozott az égen.
elindultunk. de igazából mintha mégsem.
Versiunea în limba maghiară: Cseke Gábor