Ai Qing (pseudonimul lui Jiang Zhenghan; 27 martie 1910, Fantianjiang – 5 mai 1996, Beijing) a fost unul dintre cei mai respectați și mai influenți poeți chinezi ai secolului XX. După absolvirea Școlii de Arte Hangzhou Xihu în 1928, a mers la studii la Paris, unde a studiat între 1929 și 1932, intrând în contact cu pictura lui Renoir și Van Gogh, cu filosofia lui Hegel și Kant și cu poezia modernistă europeană. Întors la Shanghai, este arestat pentru că se opunea Kuomintang-ului (Partidul Naționalist Chinez), care era la putere. În închisoare, a scris câteva poeme devenite celebre. În 1940, este numit conducătorul departamentului de Chineză de la Universitatea Chongqing YuCai. Intră un an mai târziu în Partidul Comunist Chinez, devenind editorul celei mai importante reviste de poezie și redactor la „Literatura Poporului”. În 1957, o apără pe Ding Ling, una dintre cele mai mari scriitoare ale Chinei, acuzată de îmbrățișarea doctrinei de dreapta, și este exilat în 1958 în nord-estul țării. Mutat un an mai târziu în Xinjiang, este om de serviciu în timpul Revoluției Culturale, fiind pus să curețe toaletele vreme de cinci ani. I s-a permis să publice din nou după 1979, când a fost repus în drepturi, fiind numit vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Chinezi. În 1985, președintele Franței, François Mitterrand, l-a decorat în rang de Comandor al Ordinului Artelor și Literelor. În 1988, Editura Univers a publicat antologia Poeme, în traducerea Mirei Lupeanu.
Fiul lui Ai Qing din prima căsătorie, Ai Weiwei (n. 1957), este unul dintre cei mai celebri artiști chinezi ai ultimelor decenii. Cartea de memorii a acestuia, 1000 de ani de bucurii și dureri (2021, publicată în românește de Editura Art un an mai târziu), îl are ca personaj principal pe Ai Qing, documentând relația dintre tată și fiu și obstacolele pe care cei doi au fost obligați să le depășească în raporturile cu establishmentul politic chinez.
Claudiu Komartin
Sursa foto: aici
AI QING
în traducerea Liviei Ștefan
Autostrada
Asemenea americanilor
Coborând pe o șosea californiană
Cobor și eu înaltul platou al Chinei de Vest
Pe proaspăt deschisa autostradă
Vin dintr-o vale cuibărită într-un lanț muntos
Dintr-un foarte umil sătuc
Vin dintr-o casă mică, mohorâtă, mânjită cu funingine, cu acoperiș de țiglă
Cu onestitatea fermierului și pasiunea născută din suferință
Mă reped spre munte –
Și las aerul și lumina soarelui
Și priveliștea țării să se desfășoare în fața mea pe munte ca un ocean
Măturându-mi frământările zilnice
Și greutățile vieții,
Și las vasta întindere a unui nelimitat cer strălucitor
Și infinita lui perspectivă neîngrădită
Să-mi aline ah inima copleșită…
Lunga panglică a drumului
Urmărește formele muntelui
Șerpuind lin pe margine, urcând
Oamenii se cațără ușor pe munte
Distanțându-se lent de lumea rămasă în urmă.
Să treci prin straturile superioare ale atmosferei
E ca și cum ai pluti în văzduh
Suntem obosiți
La rădăcina unui vechi arbore, ne-am putea
Așeza să ne odihnim
Și să ascultăm vuietul muntelui prăbușindu-se
De pe stâncile abrupte
Și să privim vulturii și ulii
Țipând și planând
Aproape de locul în care stăm…
Un șir de catâri cărând pe spinări saci plini cu cărbuni
Mânați de catârgii în haine ferfenițite,
Cu apatice „dii”-uri și vlăguite plesnituri de bici,
Trec în dezordine aproape de-aici
Și apoi cotesc spre-o văgăună uitată a muntelui
Le-am putea călca pe urme
Și ne-am imagina în văgăuna asta, lângă un năruit vechi templu,
Un șir de case în care simple, rustice lucruri sunt meșterite.
Camioanele acelea, atât de încărcate,
Rulează cu un huruit voios
Cu marfa dinăuntru troncănind
Acei tineri bărbați
Văzându-mă, un pedestraș,
Mă salută și strigă fluturându-și mâinile
Într-o astfel de zi
Chiar dacă gesturile lor
Și gesturile mele nu vin din același loc
Inima-mi este plină de o neîngrădită înflăcărare.
Și apoi mai sunt și automobilele iuți
Scânteind cu fulgerări cromate
Răsfirându-și aripile de lumină albă,
Ațâțate de viteză,
Pe creasta muntelui
Gonesc fără teamă,
Ademenindu-mă, cu stările și gândurile mele,
Să mă avânt cu ele înspre cer.
Și așa
Sufletul meu se simte dintr-odată liber
Plămânii au inhalat aerul proaspăt
Ochii mi s-au deschis larg către desăvârșitele zări
Picioarele mele, săltând de bucurie, au cutreierat pământul.
Cu brațe solide și grele ciocane de oțel ca să despice-n bucăți,
Cu puternica dinamită să arunce în aer costișele stâncoase,
Pe marginea culmilor la mii de metri înălțime,
Cu piatră și noroi și ciment,
Sudoarea a mii și zeci de mii de muncitori
Se coagulează într-un drum de mii de kilometri.
Deasupra, bolta cerească
– Întinderea de un albastru năucitor;
Dedesubt, marele râu,
Și torenții lui curgând la nesfârșit,
Numeroasele bărci întunecate și pânzele lor zdrențuite,
Plutesc – aproape nemișcate – pe luciul apei.
Din punctul ăsta
Par niște puncte cenușii fără însemnătate.
Când urci spre vârful munților
Lași mult în urmă amărăciunea și greutățile de-acasă.
Ah, biata inimă, inima naivă:
În sfârșit, din inocență și deschidere
E iar însuflețită de-o viață de prestigiu și mândrie –
Chiar dacă aș fi fost o furnică
Sau o lăcustă cu aripi rigide
Să mă târăsc sau să sar pe un astfel de drum
Ar fi fericirea supremă…
Astăzi port sandale din paie,
Pe cap o răcoroasă pălărie de soare din ratan împletit
Mergând pe proaspăt deschisa autostradă
Inima mea urmându-i curbura
Și simțind o bucurie nețărmurită:
Drumul care mi se întinde în față
Este atât de larg, atât de neted,
Atât de independent și nestăvilit,
Pierzându-se în depărtare –
Putem vedea limpede
Cum șerpuiește spre marginea raiului
Vitejește pironind peisajul.
Din locul meu, privesc în toate direcțiile și văd
Râuri, delușoare, drumuri, case,
Și ici, colo câte un frumos pâlc de copaci.
Toate contopindu-se și amalgamându-se, neasemuit, cu aerul:
Apoi am sentimentul acesta categoric
Că stau sus pe vârful lumii.
Toamna, 1940
Livia Ștefan (n. 1982) este poetă, traducătoare și performeră. A publicat volumele de poezie re.volver (2012), Lolita32 (2016) și Thanato Hotel (2019).
Numărul 34 (2/2024) al revistei „Poesis internațional” poate fi comandat de pe site-ul Casei de Editură Max Blecher.
Abonamente și donații:
PayPal:
Patreon: