Douăzeci de ani de poezie românească
Să publici timp de douăzeci de ani, fără întrerupere, cărți de poezie în țara românească, poate că nu este un lucru ieșit din comun. Deși în țara românească este cu siguranță o performanță să reușești să-ți treci greutatea trupului de pe un picior pe altul fără să se izbească cineva de tine, așa, din neatenție. Și totuși asta și numai asta am făcut vreme de douăzeci de ani în țara românească, adică am publicat poeți și am arătat, poate mai bine decît oricine, că Poezia e o Instituție. Editura Vinea a fost iubită, ba chiar a fost adulată, ani în șir, dar a fost și contestată, apoi a fost iarăși iubită și respectată, și iarăși negată. Şi tot așa, marele cerc s-a lovit cu noi cu tot. Cert este că în acești douăzeci de ani nu a existat niciodată vreo perioadă anume în care să fim ignorați. Şi asta este cu adevărat ceva important.
A fost foarte greu să publicăm atâta timp, fără întrerupere, poezie de calitate și, de nenumărate ori, poezie remarcabilă, și, firește, și poezie genială, în țara românească. Dar a fost și foarte ușor, pentru că am iubit totdeauna ceea ce am făcut. Și dacă mai e nevoie să mai adaug ceva, și este nevoie, adaug doar atît: vă mulțumes tuturor celor care, în acești douăzeci de ani, de la debutanți la mari poeți, ați așezat alături de numele vostru numele nostru, „Vinea”.
Al dumneavoastră, totdeauna cu drag, Nicolae Tzone
Poemul invectivă
Cu amprentele digitale
ale autorului,
de Geo Bogza
Ediție și studiu critic
de Nicolae Tzone.
Colecția: „Avangarda”.
„(…)
Ne aflăm în fața unui poet de o vigoare puțin obicinuită, care ne scoboară într-un infern de cataclizme sufletești, unic în literatura noastră. (…) Geo Bogza trăește, conștient, sub un luceafăr negru, a cărui fixitate s-a dovedit fără moarte, izvorul celor mai adânci și străvechi impulsuri vitale, anterioare oricărei arte, oricărei morale.”
Felix Aderca, 1933
Jurnal de sex,
de Geo Bogza
Ediție și studiu critic
de Nicolae Tzone.
Colecția: „Avangarda”.
„Volumul Jurnal de sex, publicat în 1929, nu este atât celebru, cât este înconjurat de o aură foarte specială, adusă, în epocă, de conținutul său în total răspăr cu morala comună. El nu a avut, de altfel, decât o mână de cititori, tirajul fiind de numai 118 exemplare. Ne închipuim, prin urmare, ce «mare primejdie națională» putea el să constituie, răspândirea lui fiind, practic, aproape confidențială. (…) Prin Jurnal de sex, avangarda română își dovedea, o dată în plus, coerența în negație. Ediția de acum este prima sa retipărire.”
Nicolae Tzone
Momfa, vol. 1 și 2
de Ioan Es. Pop
Colecția: „Nouăzeci”.
Integrala operei poetice.
Ediție și Cuvânt înainte
de Nicolae Tzone.
Postfață de Daniel Cristea-Enache.
„Poezia își trage sevele din partea întunecată a lumii și a Ființei. Realitatea, de obicei mizerabilă sub aspect fizic și moral, este un catalizator al imaginației (care, la Ioan Es. Pop, stă cu capul în jos și cu aripile strînse, ca un liliac), al «îndrăznelii» de a produce și a lega imagini șocante. (…) Liricul iese la Ioan Es. Pop (ca și la ceilalți doi ocupanți ai podiumului poetic «nouăzecist» Cristian Popescu și Daniel Bănulescu) dintr-un strat epic gros, plin de toate întîmplările, căutările și dramele unor personaje. Suferința nu e impersonală, abstractizată, ca în versurile solarului Nichita Stănescu, ci concretă, bine înfiptă în carnea eroului liric. (…) Nu cred că mai încape îndoială, Ioan Es. Pop este un mare poet contemporan.”
Daniel Cristea-Enache
Institutul de poezie legală,
vol. 1 și 2
de Lucian Vasilescu
Colecția: „Nouăzeci”.
Integrala operei poetice.
Ediție și Cuvânt înainte
de Nicolae Tzone.
Postfață de Al. Cistelecan.
„Lucian Vasilescu e o piesă de bază în existența sau inexistența – după cum devine cazul – generației ’90. De fapt, fie că aceasta există, fie că nu există, el rămâne o piesă de bază în noua poezie, oricum ar fi ea împărțită pe căprării și generații. Dar dacă – în ipoteză pozitivă – nouăzecismul a năzuit vreodată, și dincolo de bovarismul teoretic al diferenței anti-optzeciste, la reformularea principiului poetic, el l-a avut pe Lucian Vasilescu printre protagoniștii eficienți. (…) Ce-i drept, solitudinea lui Lucian Vasilescu e una, liric vorbind, colocvială, cu apetitul – dacă nu chiar cu vocația – disputei și al altercației.”
Al. Cistelecan
Proscrisa,
de Saviana Stănescu
Colecția: „Nouăzeci”.
Integrala operei poetice.
Ediție și Cuvânt înainte
de Nicolae Tzone.
„Scrisul devine echivalentul unei automutilări, sparagmos osirian din care rezultă un amestec delirant de piese anatomice și grafeme, cuvântul fiind supus el însuși aceleiași operațiuni de segmentare și dezarticulare, astfel încât «proscrisa» sfârșește prin a deveni o «pro-scrisă», caricatură feminoidă a textului supus nimicirii și deconstrucției (…). Poezia Savianei Stănescu alunecă în felul acesta aproape pe nesimțite de la comedia feminității la comedia literaturii, textuarea apărându-i autoarei tot mai mult ca un process problematic, posibil doar în cheia parodicului și a burlescului. Iar poezia se naște din propria ei negație demistificatoare, poemul din conștiința propriei sale fragilități și inconsistențe.”
Octavian Soviany
Cartea de la Curtea și alte
9 tipologii
with a Margento jam session
and English translations,
de Chris Tanasescu
Colecția: „Vinea International”
„În Cartea de la Curtea și alte 9 tipologii, Chris Tanasescu, unul dintre cei mai personali poeți români de azi, își continuă fascinantele experimente «improvizatorice» și «rockeriste», desfășurate pe spații tot mai largi și pe planuri tot mai numeroase: textile pornesc întotdeauna de la notația cotidiană și avansează prin acumulări progressive de detalii de tot felul, reflecții, viziuni, deliruri. Pe acest traseu, discursul poetic al realități immediate se transformă, ca la «beatnicii» americani de mai an, într-un fluviu magmatic, derutant, neliniștitor, fascinant…”
Ion Bogdan Lefter
Scene din orașul vitraliu
Scenes of the Stained-Glass City,
de Dumitru Chioaru
Translated from the Romanian:
Heathrow O’Hare
Prefață de / Afterword by
Ștefan Stoenescu
Colecția: „Vinea International”
„(…)
Lirismul lui Dumitru Chioaru dobândește o forță ieșită din comun recrutându-și punctul de sprijin dintre cele mai puțin pregnante surse aparținând lumii reale a fenomenelor și evenimentelor sau celei a semnelor și înțelesurilor.
Rotundul aproape perfect al realizării sale artistice ni se dezvăluie drept una din valorile cel mai subtil dozate ale poesiei românești contemporane.”
Ștefan Stoenescu
Chișinăul e o tabletă de ciocolată,
de Aurelia Borzin
Colecția: „Generația 2000”
„Nu mai știu pe cineva care (mai ales, la această vârstă, când alții abia încep) să se detașeze permanent, atât de evident, de cele făcute în ajun, așa cum o face, dezinvolt și sigură pe sine, Aurelia Borzin. (…) Autoarea aplică un soi de nanotehnologie poetică, invizibilă, ca o carcasă ascunsă sub moloz, ori sub iedera care curge – în sus și în jos, firește – natural (ori poate abil-naturist?). (…) Poezia este în interiorul ei, ea doar știe să deschidă, prudent, supapele (cu dozatorul minimalist, spuneam, al timpului), pentru a evita supradopajul.”
Mircea V. Ciobanu
Amintiri pentru tatăl meu,
de Radu Vancu
Colecția: „Generația 2000”
„Ca orice kaddish, nici acesta nu e unul nou. Nu numai pentru că moartea celor dragi e cel dintâi lucru despre care a ținut literatura, prin gura lui Ghilgameș, să ne vorbească; ci și pentru că primele lui două părți, însumând ceva mai mult de jumătate din poemele care-i compun tripticul, au fost deja publicate în două cărți anterioare (…). În cartea aceasta, moartea unui om drag se străduiește să moară. Atât contează: numai această zbatere a ei care, ca și adevărul, continuă neîntrerupt, fără să-și ia răgaz nici măcar cât ai sări în gol de pe scăunel.”
Autorul
Poker face,
de Rita Chirian
Colecția: „Generația 2000”
„Rita Chirian scrie o poezie puternică, virilă, ce te lovește frontal și te cucerește imediat. (…) Nimic nu e ostentativ, gratuit. Trăirile par autentice pentru că nu sunt sufocate prin supralicitarea unei anumite formule. (…) Așa ia ființă sentimentul de teamă. A fi la dispoziția unui agresor invizibil și omnipotent.”
Șerban Axinte
Oase de înger
New York. București
de Nicolae Tzone
Cu un Cuvînt înainte al autorului,
o Prefață a lui Felix Nicolau
și Postfață de
Daniel Bănulescu, Mihail Gălățanu,
Ioan Es Pop, Lucian Vasilescu,
Marin Mincu.
Ilustrații de Maxim Dumitraș.
„Prin Nicolae Magnificul (2000) și Capodopera Maxima (2007), poetul Nicolae Tzone a căpătat o identitate poetică recognoscibilă, ceea ce a și fost semnalat la timp de către critică. O călătorie făcută recent în America i-a dat șanșa să se aclimatizeze cu ceea ce se întîmplă mai profund în poezia de peste ocean, lucru constatabil din noul său volum, intitulat nichitian Oase de înger. Nicolae Tzone scrie acum un discurs amoros grav, cu o implicare sinceră, minată de un patetism optimizant. Există aici o dîră epică afectivă pe care au întreținut-o permanent aproape toți poeții americani de la Walt Whitman încoace. Experiența aceasta, existențială și scripturală, îl personalizează pregnant pe poet, făcîndu-l să atingă registre surprinzătoare de profunzime și originalitate.”
Marin Mincu
Poezii odioase de dragoste,
de Adrian Diniș
Colecția: „Debut”
„Adrian Diniș nu se dezminte. Încăpățânarea lui într-o formulă pe care supli poeți 2000-iști au considerat-o prea laxă sau prea locvace, l-a condus spre punctul unde, la capătul a câțiva ani în care a «ras» cam toate premiile literare de provincie, debutează în volum. E multă tinerețe și multă candoare autentică în versurile îndrăgostite și vulnerabile ale lui Diniș, care atinge în textele sale cele mai bune acel «subton dureros» despre care vorbea Tudor Vianu. (…) O carte «trăită», aș spune, dacă nu mi s-ar părea de la sine înțeles că poezia adevărată e extrem de posesivă și de geloasă pe viață, și de aceea trebuie trăită până la ultimul cuvânt. Lucru pe care «odiosul» Adrian Diniș îl va înțelege foarte curând.”
Claudiu Komartin