| 15 iulie 2016 |
Claudiu Mitan (1946-2016) este un campion al debuturilor editoriale târzii în poezia românească a secolului XX. Absolvent al Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov și apoi, în 1975, al Facultății de Filologie din București (după studii neterminate de Biologie), C.M. frecventează cenaclul „Nicolae Labiș” și, din 1975, cenaclul „Astra” din Brașov. Publică în 1988 într-un volum colectiv, însă debutul va veni de-abia după încă un deceniu, la 52 de ani, când scoate Știința și bucuria secretă (1998).
Deși apropiat în tinerețe de Virgil Mazilescu și Daniel Turcea (care sunt cu doar câțiva ani mai mari, și cărora le rămâne devotat, dedicându-le poeme vibrante în primul său volum), Claudiu Mitan nu păstrează prea multe legături cu literatura generației sale – poate ici-colo se mai regăsesc vagi ecouri mazilesciene, în rest avem de-a face cu un poet pe cont propriu, legat într-o oarecare măsură de căutările (și sintaxa) autorilor, cu două decenii mai tineri, din Grupul de la Brașov.
„Un poet pentru tăcerea lucrurilor”, după descrierea lui Gheorghe Crăciun de pe ultima copertă a volumului său de debut, Mitan mai publică patru volume de versuri: Clonarea (1999), Să curgă această memorie (2004), Anotimp ascuns (2007) și Tărâmul fragil (2011), înainte de a înceta din viață în iulie 2016, cu aceeași discreție și seninătate melancolică ce-i caracterizează poezia.
Claudiu Komartin
CLAUDIU MITAN
O ploaie monotonă și rece
Omul stătea la soare
se adapta la mediu se tumefia.
Dispers, difuz ajung vorbele omului
până la mine.
Ca o ceață.
Ca o ploaie monotonă și rece pe timpane.
Pe apele acestea pluteau cuvinte.
Acum, cioturi, ciosvârte și leșuri.
Eu însumi acum pe apele acestea
ca un ecou
ca o ploaie monotonă și rece pe timpane.
din Știința și bucuria secretă (1998)
rubrică semnată de Claudiu Komartin
Claudiu Komartin (n. 1983) a publicat patru volume de poezie: Păpușarul și alte insomnii (2003), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009) și cobalt (2013) și a tradus literatură din franceză, engleză și italiană. Poezia sa a fost tradusă în ultimii ani în germană (Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, 2012), sârbă (Vrpce potaman za balu mesa, 2015) și turcă (Bir Garip Roman, 2015). Din 2010, este redactor-șef al Casei de Editură Max Blecher și al revistei „Poesis internațional”.
citește și:
„Mișcări de insectă” de Ionel Ciupureanu
„Mâncătorul de libelule” de Nichita Stănescu
