Chris Abani (n. 1966, Afikpo) este un poet nigerian stabilit în Los Angeles. A debutat în 1985 cu romanul Masters of the Board, un thriller politic pentru care a făcut șase luni de pușcărie. Au urmat alte două încarcerări pentru literatura sa: romanul Sirocco (1986) și câteva piese anti-guvernamentale (pentru care a fost chiar condamnat la moarte). A reușit să părăsească Nigeria la începutul anilor ‘90, locuind până în 1999 în Marea Britanie, iar apoi a trecut peste Ocean, unde a continuat să publice romane, cărți de eseuri și volumele de poezie: Kalakuta Republic (2001), Daphne’s Lot (2003), Dog Woman (2004), Hands Washing Water (2006), Feed Me The Sun – Collected Long Poems (2010), No Names for Red (2010), Sanctificum (2010). Pentru activitatea sa a primit mai multe premii, printre care PEN USA West Freedom-to-Write.
Sursa foto: Literary Hub
CHRIS ABANI
RITUALUL ESTE CĂLĂTORIE
Și deodată plouă, șiroind pe ferestrele trenului.
Și lumina devine o pasăre, un fâlfâit anume.
Umbre alunecând fac tatuaje pe piele,
reparații cu ac și cerneală,
și șoapta descendenței.
A fi bărbat, a fi negru, a fi bărbat negru,
este o călătorie periculoasă. Inima mea este un nod
curățat de pe-un toiag, înțelepciune câștigată lovitură cu lovitură.
Tată, spun, Tată.
Milă. Arată-te, milă, arată-te.
Frate, împărtășim gene atât de vechi.
Anglia era încă neagră, iar Africa
era singurul timp prezent din lume.
În timp ce desfacem urmele în fulgerări de lumină,
eu caut un vis imposibil.
Totuși, toate râurile se varsă-n ocean.
Toate ușile închise de bărbați albi
în fața tatălui meu
nu se pot compara cu vidul
în care mama nu a găsit nicio ușă.
Milă. Arată-te, milă, arată-te.
Asta nu-i o tânguire; femeile merită admirația noastră.
În Africa spunem: Cine lovește o femeie lovește piatra.
Dacă femeile ar striga din toată pierderea
și puterea lor, sângele ar îneca totul.
Oare prima femeie de culoare regretă că ne-a lăsat în viață?
Totuși, ritualul este călătorie, ispășirea este reală.
În timp ce zăceai pe moarte, am întrebat: Care este regretul tău cel mai mare?
Orice act de bunătate reținut, ai spus.
Orice scânteie de plăcere negată, ai spus.
Uite, ai spus, lumina soarelui.
DESCENDENȚĂ
Cineva și-a dorit întotdeauna pielea mea.
Pentru Egu a fost genocidul de la Aro.
Pentru Aro a fost distrugerea englezilor.
Pentru englezi a fost răzbunarea tăcută a tatălui meu,
lovitură după lovitură asupra mamei mele,
soția lui albă, engleză –
ruptură și reparare, cicatrice și cheloid.
Pielea mea este vocea strămoșilor mei
auzită în izvorârea sunetului unei tobe.
Pielea mea este o mantie, pe care sunt pictate
vrăji sacre. Am eliberat furia din mine,
o pasăre care zboară peste oceane,
murind de o mie de ori, dar niciodată moartă.
Corpul meu este casa zilei de mâine.
Pielea mea este profeție.
DESCUAMARE
Vârful unui stilou face o gaură
în abandonarea sufletului. Această căutare
a cuvintelor potrivite macină-n pietre.
Lumina soarelui nu ia măsura lucrurilor de care se-agață.
Un bărbat își poate tăia din carne
o bucată cât o jumătate de roșie,
ca în locul ei să rămână o insulă a pierderii. Migratorule,
pedepsit de condimente și miros de gătit,
te trezești într-o zi rece într-o altă țară
și-ți pui încrederea în orezul fierbinte, în carnea de capră fiartă,
și-n simțământul persistent al unei case pierdute.
Evangheliile sunt făcute din mai puțin de atât.
Dar afară e dimineață. O briză de vară
arde până-n adâncul apei, de-aici începe oceanul.
EGRETA ALBĂ
Întregul pământ este plin
de dragostea lui Dumnezeu.
KWAME DAWES
Un pârâu în pădure și un băiat care pescuiește,
inima în flăcări, capul liniștit, gustând lumea –
linge și gâfâie. Sfânta Scriptură
este un animal, nu o carte.
Ar fi trebuit să știu. Am fumat
Sufletul lui Dumnezeu, psalm arzând
între degete într-o după-amiază africană.
Și cum poate face moartea
să izbucnească un aleluia din pieptul unui om?
Cât de ușor se risipește profunzimea în cuvinte.
Și înțelepciunea simplă a fratelui meu:
Ce guști, abandonându-te,
nici măcar Dumnezeu nu poate lua de la tine.
Toată viața mea, bărbați cu interiorul întunecat
au luptat să țină
zbaterea unei egrete albe în pieptul meu
ca să nu izbucnească în zbor, în glorie.
CUM SĂ-I SCRII O SCRISOARE DE DRAGOSTE FRATELUI TĂU
O gară tăcută, doar zumzetul șinelor
O cină de-a lungul întregii nopți, în umbra
parcării aproape pustii. Locuri în care te-am găsit
când ai fugit de-acasă.
Locurile periferice pe care le bântuie suflete ca noi,
încremenite într-o melancolie imposibilă,
în propria dependență dulce.
Vreau să le spun că-i iubesc tuturor bărbaților
cu care tatăl nostru nu s-a putut asemăna, tuturor bărbaților
asemenea cărora încearcă să fie frații noștri, și bărbatului
care ești tu – o creatură irizată, dar greșită fiind așa.
Vreau să-ți spun că-mi pare rău. Am vrut să te salvez.
Când te-am adus înapoi, Frate, te-am adus din iubire.
Pentru sudoarea mătăniilor sincere, o speranță din mărgele.
Pentru rugăciunea Mamei, îngrijorarea din ochii ei roșii.
Pentru toate felurile în care nu se poate vorbi despre
o lumină insuportabilă, un cer arzând,
fumul sufocând păsările-n zbor.
Când Tata a pășit spre tine, chiar înainte
de prima lovitură, te-am auzit
cerșind, negociind, implorând.
Ceea ce începuse ca o-nșiruire de cuvinte a devenit priveghi.
CAMEE: BROȘĂ
Afară, zăpada călătorește mișcându-se lent.
Înăuntrul trenului prea încălzit, ceața învelește
fereastra murdară, desenând diverse modele.
O altă reprezentare a efemerității și respirației.
Cu un deget, conturez o camee diferită
de broșele pe care mama le purta chiar sub bărbie.
Ai fost mereu preferatul ei. Cel mai bun dintre noi.
Cum să vorbim despre influență? Cum să vorbim despre noi
fără să-i aducem în discuție pe Tata și Mama?
O pală de lumină cade pe masa dintre scaune,
o furnică tremură sub greutatea strălucirii.
Fac o pasăre origami, mă gândesc la țigările
rulate din paginile Bibliei,
luându-și deodată zborul în flăcări, egrete
jertfite-n pârjol.
din Smoking the Bible (Copper Canyon Press, 2022)
traducere de Andreea Catrina
Andreea Catrina (n. 1996) a absolvit Facultatea de Litere (română-germană), apoi a continuat studiile de masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. A publicat articole și texte în diverse reviste.
Revista „Poesis internațional” poate fi comandată
· de pe site-ul Casei de Editură Max Blecher
Abonamente și donații:
PayPal:
Patreon: