Begoña Callejón (n. 1976) este o scriitoare spaniolă de limbă castiliană, stabilită în Granada. Absolventă de psihologie, a publicat volume de poezie și a semnat texte în proză, eseuri și o carte pentru copii. Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numără Suicidio de libélulas (Sinuciderea libelulelor, 2006), Extraña claridad (Claritate stranie, 2007), Palabras para un cuerpo de ceniza (Cuvinte pentru un corp de cenușă, 2007), Las putas toman sushi (Târfelor le place sushi, 2009), Cenicienta en sangre (Cenușăreasa însângerată, 2010), El hospital de las muñecas (Spitalul păpușilor, 2015), Hotel útero (Hotel uter, 2018). A participat la festivaluri internaționale, fiind prezentă în numeroase antologii și reviste din spațiul hispanic. Interesată de experimentul poetic și lingvistic, Begoña Callejón propune, prin cel mai recent volum al său, Fábula material (2022), din care sunt selectate poemele ce urmează, o explorare a limitelor limbajului, pe parcursul căreia poeta împrumută vocile plantelor, insectelor și animalelor, într-un exercițiu de depersonalizare și probare a limitelor confesiunii.
Foto: Begoña Callejón | Sursa: Facebook
BEGOÑA CALLEJÓN
Delfinul Maui (Cephalorhynchus hectori)
Regnul: Animal
Clasa: Mamifere
Subclasa: Eutheria
Încrengătura: Cordate
Ordinul: Artiodactile
Subordinul: Cetacee
Familia: Delphinidae
Genul: Cephalorhynchus
Specia: C. hectori
Delfin cu cap de culoare albă care înoată spre stația subterană. Pentru că ea e. Un cetaceu. Trăiește în ape nu foarte adânci. Plonjează în apa neagră precum lumina zorilor când răzbate către cei vii. Sufletele îngreunate se scufundă. Se duc. La fund. Dar ea. Este. Cea mai mică specie de delfini. Vocile creează o incantație. Dar. Ea nu are voce. Vocea e doar ceva ce străbate din când în când. Vocea se târăște printre mormintele sufocării. Sunete. O formă de limbaj. Tulbură. Corpul care. Desenează liniștea în negativ. Trebuie să rămâi în viață. Adu-ți carnea. Adu-ți. Creierul. Definește noțiunea de pește. Se prăvălește aici. Nu există realitate în ceva ce zace. Substanță. Acolo apele se învolburează. Mă strigi. Asta sunt eu. Nimic din ce e al meu nu scapă de mine. Nu întotdeauna întunericul poartă în sine și lumină. Rețele ilegale. Mânați de vânt și de curenții marini capturează în treacăt. Mamifere. Marine. Pești. Țestoase. Și dintr-odată a visat la o societate. Dintr-odată cuvintele nu mai sunt de-ajuns. Dintr-odată preamărește apa care plânge. Dintr-odată se apucă să construiască un oraș ca să uite de ea. Dintr-odată se vede stând pe o piatră străină. Dintr-odată apa începe să crească. Și tot așa în fiecare zi. Crește și tot crește.
COLEOPTERELE
Scarabeii – ca în fiecare noapte – ca în timpul fiecărei expulzii – se încalță cu pantofi stiletto și încep să citească versetele – pentru izgonirea a toată nălucirea – a babiloniei – dă-mi mie revelațiile – dă-mi cicatricile – a sosit ziua cea de pe urmă
: El, cel ce ţine cele șapte stele în dreapta Sa, Cel care umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Cel care are urechi de auzit
: Știu sărăcia ta și hula ta. Cele șapte hărți conțin informații despre posibile amenințări dintr-o perspectivă apocaliptică
: Știu unde sălășluiești: unde este scaunul satanei. Pocăiește-te deci, iar de nu, vin la tine curând și voi face război, cu sabia gurii Mele.
: Desfrânarea este expresia biblică pentru idolatrie, iar ea îi învaţă și amăgește pe robii Mei, ca să facă desfrânări și să mănânce cele jertfite idolilor.
: Știu faptele tale, că ai nume, că trăiești, dar ești mort.
: Cel ce deschide și nimeni nu va închide și închide și nimeni nu va deschide, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină și să se închine înaintea picioarelor tale
: Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.
(Diphylleia Grayi)
Floarea-schelet: plantă perenă, ale cărei petale de un alb imaculat devin transparente în contact cu apa.
Flori care cresc în regiunile cele mai reci ale Japoniei – de regulă pe versanții împăduriți – și cu o atmosferă umedă – frunzele ei ca niște umbrele – mai întâi albe – petalele devin transparente – se preschimbă – în picături de ploaie – sau stropi de rouă – sau fulgi de zăpadă –
Dispariția abisului – eliminarea oazei – a drumului – pentru a putea veni în ajutorul – ei – al femeii alcătuite din bucăți – din anxietate – din fisuri – în caz că se întâmplă ceva – numai ea ar putea înțelege –
Ploaia are de gând să te trezească: –
*La dreapta: o figură somnoroasă –
o mișcare bruscă – o dâră trasată
la întâmplare: anihilarea cuvintelor –
*La stânga: niște mușchi albastru –
o nostalgie ascuțită – confuzia
pe care o creează absența: din interior –
Nimeni nu-și amintește nimic ////
Dincolo de pădure: mizeria –
Obișnuiește-te să fii moartă – să calci pe urmele unei străine – fără nicio lacrimă – și fie ca lumea să se preschimbe din nou în alb
Am mai scris asta și înainte – Nu vreau să dispar – Mi-e frică – EU –
Întotdeauna totul arată diferit în scris // necunoscutul// indescriptibilul// trebuie să definim logica// să dăm o formă întunericului// angoasei // grădini care se extind // corpul // inflamat de noi teritorii // să colorăm lumea ///
să creăm scenarii // să ne unim cu aripile // cu florile // cu arborii//
cu focul // ce muzică dulce//
Tu mi-ai dăruit orbirea.
Eu ți-am oferit o imaginație încântătoare.
Echilibrul se transformă în incertitudine.
Ai pământ în păr. În pliurile rochiei.
Lupul
urlă.
Anghila europeană (Anguilla anguilla)
Regnul: Animal.
Încrengătura: Chordata.
Clasa: Actinopterygii.
Subclasa: Neopterygii.
Infraclasa: Teleostei.
Supraordinul: Elopomorpha.
Ordinul: Anguilliformes.
Subordinul: Anguilloidei.
Familia: Anguillidae.
Genul: Anguilla.
Specia. A. Anguilla.
Să te porți ca și cum moartea nu ar fi o moleșeală. Să te porți ca și cum. Nu s-ar uita nimeni de la fereastră. Ca și cum. Te-ai gândi la casa ta în timp ce mergi spre casă. Să te porți ca și cum. Da. Marea. Să faci și tu ceea ce fac delirul și mișcarea. Creează. Propria lor lume. Să suturezi moartea ca să poți repeta viața. Alunecoasă. Netedă ca. Ciclul ei de viață e împărțit în viața petrecută în apa dulce și cea petrecută în adâncul mării. Își îmbină rolurile ca să. Împiedice. Întrarea în vid. Să reduci viața la detaliile. Unui lucru. Sau altul. Să dai de inerție și să-ți pierzi echilibrul. Locuri în care se așteaptă. Să aștepți viața. Să aștepți în catacombe. Să aștepți în spitale. Să aștepți în cămine de bătrâni. Să aștepți în școli. Să aștepți în închisori. Pe fundul unei. Ape albastre. Verzui. Așa ajungi să relativizezi. Ar putea fi o societate marină. A fi. Pietrificată. Tare ca piatra. Dar tu ai vrea să. Construiești una moale precum corpul. Cea mai mare parte dintre celulele tale îți conduc viața ca și cum. Tu. Nici măcar n-ai fi prezent.
Balena gri (Eschrichtius robustus)
Regnul: Animal.
Încrengătura: Chordata.
Clasa: Mamifere.
Subclasa: Eutheria.
Ordinul: Artiodactyla.
Subordinul: Mysticeti.
Familia: Eschrichtiidae.
Genul: Eschrichtius.
Specia: E. Robustus.
Vântul șuieră. Prin gura ta. Prin tine. Ești plină de găuri. Îți faci veacul numai în partea de nord a. O. Cea. Nu. Lui. Pacific. 12 luni de. Gestație. Eu sunt greșeala fatală. A Mamei? Inima bate de zor înăuntrul. Corpului șubrezit. Sondele de petrol. Sunetul la frecvență înaltă afectează. Mareea. O populație micuță. Și. În afară de tine? Ai plecat cu pantofii mei. Ai furat liniștea. Zgomotul. Pașilor noi. Și astfel. Bați cu pumnii în pereții. Memoriei. Distanța se micșorează. Târându-și ochii. Timpul se scurge. Se strecoară. Prin secole. Bântuie de unul singur. Prin mine. Prin tine. Dacă mă vezi nu-mi. Pronunța numele. Murmură. Șoptește. În fața ochilor Mamei. Cuvintele se. Răsucesc și. Alunecă. Nu trebuie s-o căutăm pe Mama. Caut-o pe. Mama în forma de Mamă. Sculptată cu grijă. Răspunsul la întrebarea. Unde? Chiar și când dormi te afli în prezența. Mării. Ghemuită. Lângă mine. Umbra doarme. Absența ta a început. Încă de dinainte. Să fi plecat. Să bei apa care poluează. Habitatul marin. Respirația mea. Nu lasă nimic. Să se scufunde. Te apropii. Ne atingem. În căutarea. Tuturor începuturilor.
traducere de Anastasia Gavrilovici
Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și un master la CESI. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărți de Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal și Goran Simić, debutând în volum cu Industria liniștirii adulților (2019).
Abonamente și donații:
PayPal:
Patreon: