ALEXANDRU VĂSIEȘ
amintiri din anul naşterii
***
aşteptarea te-a făcut doar mai
frumoasă şi mai lungă
dintr-un pământ liber gol
creşteai singură cu o păpuşă
mai aproape decât oricine
puteai auzi cum respiră un plămân plastifiat
alături de tine
torcea şi o pisică galbenă
mirosind a copilărie solitară
nu-ți fie frică
n-o să pățeşti nimic
doctorul nu vrea decât să
te vadă şi să se joace cu tine
dacă eşti cuminte şi nu plângi
când ajungem acasă
în camera noastră
o să mâncăm
şi o să te spăl
ca pe o domnişoară
nu nu nu nu nu nu nu nu
nu o atingeți aşa voi nu
nu ştiți că e moale şi nu
nu vrea decât să stea nu
nu să se joace e prea nu
nu e prea mică acum nu
nu poate scăpa din nu
nu nu nu nu nu nu nu nu
nu voi rămâne singură niciodată niciodată niciodată
nu-i aşa?
***
vei atârna de mine fără umbră
vei fi mai uşoară
şi o să mă jupoi până voi rămâne doar cu răutățile mele
fripturi spectaculoase arse în sânge
aşa cum spuneai
nu mai cred nimic înafară de munții mei albi
sunt un câine care îşi caută oasele să le ascundă
pentru mai târziu când
oamenii nu vor mai servi decât pâine uscată şi mațe putrede
la mesele înalte
şi reci.
cu lingurile lor ca nişte labe de urs.
***
un copil rămâne un copil oricât de
mult i-ai alungi membrele
oricât de mult l-ai tortura cu jucăriile
şi prostiile adulților
poți să-l tragi cât vrei de păr
să-l mângâi pe spate să te joci
cu degetele murdar
în palmele lui
şi să-i zâmbeşti rece şi rar
niciodată nu se va cățăra cineva
în părul meu
niciodată nu voi fi mai gol
şi mai provocator decât acum
cu pielea mea prea scurtă pe care o tot întind
să-mi ascundă cactuşii care-mi apar primăvara în palme
şi îmi cresc în gură
când voi fi mare
vreau să fiu pescar pe un lac
de nuferi negri
sau pe o mare de petrol
de unde voi scoate
din când în când
câte o captură rară
un peşte viu
cu perfuzii
acum
pot să mă spăl
puricii se plimbă pe mine
şi vor să muşte cât mai adânc
eu sunt iritat tot pe gât
miros a cauciuc şi a teamă
dar puricii se plimbă pe mine
le aud marşul şi comandantul cu o voce încărcată de
atâta supt
ce curaj au tocmai acum
să creadă că mai găsesc ceva pe mine în mine
spălatul pe mâini e excursia mea într-o lume veche
de care nu mă mai satur
mă eliberează de toate atingerile pe care
le-am cunoscut +
toate dansurile lascive care mi s-au întipărit
în palme ca amprentele
unui psihopat
care omoară doar femei cu picioare puternice.
***
când spuneai
că vrei să îți cunoşti mai bine dumnezeul religia învățăturile
nu te-am lăsat să dormi pentru că aveam ochii roşii
şi am fugit amândoi în noaptea aia
ne-am întâlnit la mijlocul credințelor noastre
la mijlocul unui drum fără trafic
şi mă călcai pe picioare
ca şi cum nu ştiai dansul somnului
şi mă călcai pe piept
să-mi adânceşti inima
mi-era frică să mai fac baie cu tine
să te las să mă speli pe spate
de acum
când voi ieşi din baie nu voi mai
uita robinetul deschis pentru că sub apă
nimeni nu mă aude strigând sau înjurând
de acum
voi dormi într-un leagăn de abanos.
***
aş vrea să-mi spui totul ca pe o poezie
ştiu că nu o faci
şi atunci
mi-aş băga mâinile în gura ta
m-aş arunca aproape întreg
pe gâtul tău
ca să mă întorc cu gândurile tale
cu păcatele tale
împachetate elegant
într-o batistuță roşie şi udă
sunt mai rău decât o mamă trecută de 38 de ani
mai greu
decât un bunic mort
sunt mai nesigur decât un pui de pisică
uneori
mă simt ca un peşte
într-o apă străină.
***
suntem răi cu tine
suntem toți răi cu tine şi vrem
să plângi vrem să oftezi până nu vei mai avea voce
eşti jucăria noastră şi
te lovim
vrem să plângi pentru toată lumea
cui îi mai pasă
că te vei prăbuşi curând?
poți să urli cât vrei
de aici auzim doar râsete şi chiuituri
pentru că suntem lilieci
şi stăm ca liliecii
în momente ca astea
sângele curge greu
sângele aproape nu mai e sânge
sângele se preface în antigel
în zilele noastre cele mai bune
te vom lăsa să mai simți ce este căldura de om
doar cât să te umfli şi să speri
apoi vom fugi fără să ştii care încotro.
vom ieşi doar noaptea din colțurile noastre
mai reci decât nişte oseminte putrede
ne-ai mințit tocmai tu.