NICOLAE COANDE
Ce faci tu cu viața ta e viața ta
lui Claudiu Komartin
M-am hotărît să-mi schimb mintea în anul când cearcănul
generației mele
nu și-a mai ascuns arsura
și aveam încă „destulă forță pentru munci grele”
mi-am amintit de moartea pisicii prin spînzurare
a rezistat proștilor ore în șir stoarsă atîrnată la soare
să crească
și m-am gîndit că un scriitor trebuie să trăiască să scrie și să moară
în singurătate
exiști nu te arăți zăpadă în cărți
dar „să fii scriitor nu înseamnă nimic” – cine va scrie următoarea
Ieșire?
Azi cînd beam un pahar de vin și reparam aura de liță a Fecioarei
cu Pruncul
sub privirile îngăduitoare ale lui Iosif
mi-am dat seama că sînt greșit de la Facere dar nevinovat.
Rătăcit în norii de pe fundul unei sticle golite.
Ce faci tu cu viața ta e viața ta
ce unghi face lumina la întîlnirea cu fața ta e fața ta – spre Damasc
mergeau ei?
Urme de teniși pe cer. Pămîntul a ars și noi stăm cu toții în burta lui.
Odoare stinse.
*
Mintea mea e atentă la stînca nopții dar stînca asta nu e posibilă
fără mintea mea.
Îmi stăruie în nări colacul de fum al locomotivei bătrîne
în copilărie în gara din sat
pufăitul ei obosit de mare doamnă silită să iasă la pensie
de pe linii secundare.
Aș fi vrut să fie mama dacă nu aș fi avut una din carne.
O pată de cărbune sub ochi. Pe umărul stîng răsar alunițe.
Unii ar spune luceferi.
Infarct. Cearcăn pe inimă. Muzică de impostori.
Mă gîndesc să cînt prin cîrciumi sordide pentru rumeguș
ca-n vremea căutătorilor de aur
când pulberea fină le cădea beție din buzunare
iar slujnica îl cernea seara între genunchi. Baie de aur.
Cum e să ai genunchi de femeie? Cap de pisică? Tensiune arterială
crescută?
Aud de la mari depărtări umbra mea de copil cum se furișează
și îmi sare în spate
(îmi închipui o locomotivă bătrînă răscolind prin sîngele meu
după un vers ceva mai răsărit).
Venin de rîndunele, vă rog.
Nicolae Coande (n. 1962) a fost privit de unii comentatori, încă de la primele sale cărți, ca o revelație a poeziei postdecembriste. În margine (1995), Fincler (1997), Fundătura Homer (2002), Folfa (2003), Vânt, tutun & alcool (2008) și Femeia despre care scriu (2010), excepțional antologate în VorbaIago (2012) și Persona (2013) l-au impus ca pe unul dintre cei mai originali poeți ai ultimelor două decenii. A mai publicat volume de publicistică și interviuri.