REVISTA „POESIS INTERNAȚIONAL”

Efe Duyan (n. 1981) a absolvit Arhitectură și Filosofie la Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu și a urmat apoi studii de masterat în Istoria și Teoria Arhitecturii. Este doctor în Istoria Arhitecturii la Universitatea de Arte Frumoase „Mimar Sinan” din Istanbul, unde predă în prezent. A debutat cu volumul de poezie Takas (2006), scris împreună cu Kemal Özer. A mai scos un eseu despre opera lui Nazim Hikmet (2008), a editat o antologie de poezie contemporană (2010) și volumul de poezie Tek Șiirlik Așklar (2012). Selecții din poezia sa au fost traduse în bulgară, cehă, chineză, daneză, engleză, estoniană, franceză, greacă, germană, ebraică, maghiară, română, croată, occitană etc.

EFE DUYAN

Conversație imaginară

oare de ce? poate din cauza șuviței albe din părul tău
ca o cicatrice
sau ca un blazon regal,
ca niște teribile amintiri or sfaturi prețioase
ca o zi obositoare, ca un răsărit insomniac,
toate traversându-ți obrazul.

oare de ce?
poate pentru că degetele tale mândre pot deveni jucăușe
+++++într-o clipă
și nu vorbesc despre cine știe ce truc de magician
ci despre cum îți scoți tu cămașa strâmtă, tricoul de dedesubt…

oare de ce? pentru că părul tău care fuge întruna
e mototolit între paginile fiecărui basm;
pentru că asta caut, o prințesă adoptată,
o broască ce, chiar dacă e sărutată, rămâne broască.
nu știi că basmele sunt doar pentru copii?
iar eu nu mai sunt un copil.

și mai de ce? din cauza singurei tale rochii negre de care ești
+++++așa mândră
a zâmbetelor tale largi pe care le oferi ca pe flyere
pentru că rochia și pisoiul printre picioarele tale alunecă
amândouă sunt pe urmele tale
(oare chiar a trecut pe-aici un pisoi?)
și pentru că nu știu
dacă la noapte nu o să mă sperii de buzele tale
ca un fluviu care curge în două direcții contrare
sau nu o să stric totul
sau nu cumva o să par un idiot în fața ta.

îți mai spun o singură dată
să nu mă întrebi din nou
inima mea bate încet
adio.

Sunt pentru tine?

Sunt departe de tine? Nu foarte tare
Autobuz plus feribot plus tramvai

Îți sunt interzis ție, nu exagera
Ori de câte ori privesc în ochii tăi
Celălalt capăt al unui tunel recent săpat

Sunt un copil pentru tine, las-o așa
Îmi place să fiu o pacoste când sunt cu tine

Sunt neliniștit când sunt cu tine, știu
Uneori mă agit prea tare, Miss

Sunt înclinat către tine, nu te mișca
La fel ca un val care se unește c-un alt val.

Sunt zi și noapte pentru tine
Vulpea vicleană a ezitării

Sunt melancolic cu tine
Nu ne-am întâlnit prea târziu, nu?

Poate te-am tulburat prea tare
Vei reuși să o iei din nou de la zero?

Sunt o hârtie albă pentru tine
Sunt mirosul unui creion abia ascuțit

Sunt acum pentru tine
Entuziasmul unui ceas care tocmai a fost reparat

Sunt ce vine după pentru tine, întotdeauna pentru tine,
+++++tu pentru tine

Sunt „hai să mergem” pentru tine
Ești sigură?

Sunt o întrebare de bază
Pusă ție

traducere de Svetlana Cârstean

Asemănări între revoluții

nici revoluțiile
ca marile planuri
nu pot fi puse la cale în cel mai mic detaliu

ca trenurile punctuale
oferă liniște
și, odată pornite, nu se mai uită-n urmă

ca suicidul
care în orice împrejurare
creează legături între noi pe care nu le pot numi

ca prietenii apropiați
sunt utile în acoperirea propriilor defecte

ca bebelușii care strigă de bucurie
fără a obosi vreodată

ca mine
ele – într-adevăr – nu agreează mulțimile

ca noi toți
e o minciună că vor binele tuturor

ca toți zeii
atât de siguri că pot plăsmui noi lumi în doar câteva zile

ca toate relațiile
în care ajungi să fii captiv

ca femeile
pe care doar te prefaci că le înțelegi
ca un amant
ele nu pot decât să te dezamăgească

ca o iubire platonică
ele sunt frumoase, în cele din urmă

Ocuparea ziarului Ulus

Brecht ar întreba
care e diferența dintre

cel care dorește fără să înțeleagă
și cel care înțelege dar rămâne tăcut

potrivit lui beckett
marea ocazie deja a fost pierdută

potrivit sindicatului
asta nu a fost în plan

potrivit memoriei
oamenii cred într-o frumusețe greu de atins

pentru revoluționari
orice acțiune revoluționară e legitimă

potrivit bunicii mele
ar trebui să las toate astea să treacă

ceea ce chiar vreau să știu este dacă
reporterii sau matrițele
au fost de la început în conflict cu manifestanții

potrivit matrițelor
ele inspiră un sfârșit tragic al cărții
menite să fie confiscată

potrivit reporterilor
aceasta a fost o nouă știre numai bună pentru a fi cenzurată

potrivit mesei
era ciudat ca cineva să vorbească urcat cu picioarele pe ea

potrivit plăcii de tipar
era aproape confortabil să fii baricadat înăuntru

un uriaș cu barba sură
servea ceai în focul evenimentelor

potrivit celor mai negre spaime
ei erau aglomerați în spirala unei hore

dacă ne întoarcem la brecht
ar spune că totul depinde de un manifestant
înainte să-și aprindă țigara

traducere de Teodora Coman

Svetlana Cârstean (n. 1969) a publicat în Tablou de familie (1995, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu și Sorin Gherguț). A debutat în volum cu Floarea de menghină (2008), tradusă în limba suedeză. I-au mai apărut Gravitație (2015) și Trado (2016, împreună cu Athena Farrokhzad).

Teodora Coman (n. 1976) a publicat poezie și critică literară, debutând cu volumul Cârtița de mansardă (2012), pentru care a primit mai multe premii. Scrie în „Poesis internațional” din 2011 și pregătește un nou volum de poeme.

Sursa foto: aici