O. NIMIGEAN
(fragment)
Nu ai de ales: trebuie să recunoști drept patrie o caricatură. Un plai cu inși extrem de abili și abjecți. În gurile cărora flutură steaguri. Și cu turme de oi vorace, cu capete de lăcustă. Totul mirosind a odicolon, a tămîie și a căcat.
&&&
Bate vîntul în poienița druidică. Arborele de aramă e o contracție fluidă de branhii.
&&&
Bate vîntul în poienița druidică. Arborele de aramă e zece mii de păsări care dau din aripi, încercînd inutil să-și ia zborul.
&&&
Bate vîntul în poienița druidică. Arborele de aramă e un recif cu polipi unduitori.
&&&
Bate vîntul în poienița druidică. Arborele de aramă e o operație pe cord deschis.
&&&
Bate vîntul în poienița druidică. Arborele de aramă e o dezvoltare a mulțimii lui Mandelbrot.
&&&
Apăruse dintre circumvoluțiuni un animal ciudat, un fel de corcitură între ogar afgan și furnicar. Amușina cu botul lui lung, își tîra crupa plată. Ai încercat să-l îndepărtezi, încet, plin de precauții, dar încă bîntuie pe-aici.
&&&
(„Ce crezi, vorbesc între ei?” „Cine?” „Morții.” „Da, acum își povestesc. Eu așa am auzit. Cred asta, că sufletul este nemuritor.”)
&&&
Ți s-a făcut silă de trucuri, de reflexele înscrise în gene. Nu vrei să te mai atingi de obiecte, de celălalt, de tine. Un loc difuz, un loc fără dimensiuni (nu trupul).
Să-ți trasezi teritoriul prin implozie (le vide, le noir, le nu). La distanță de pereții carcasei, sprijinit pe nimic, printre fermionii lui Majorana. (Nu vrei să mai atingi. Să te mai molipsești.)
&&&
Miros dulceag, de azil. În ciuda odorantelor, a geamurilor întredeschise. Aștepta cuminte, așezată la marginea patului, cu picioarele atîrnînd, cu fruntea plecată. Se îmbrăcase frumos, singură (ți-au spus). Avea ceva de cumințenia pămîntului. Cîteva fire albe, strălucitoare, îi ieșeau de sub baticul negru. Îți venea s-o strîngi la piept ca pe-o fetiță neajutorată. Îți venea să fugi. Ai îmbrățișat-o abia atingînd-o. Era ușoară ca un burete-de-mare uscat. Fărîmicioasă. Ați vorbit. Nu-ți amintești ce. Parcă spunea: „Nimic nu-mi mai face plăcere.” Vă iubeați. I-ai făcut la revedere din ușă. Ți-a făcut din mînă.
&&&
Indicele de fisurare.
&&&
Cînd nu se mai leagă, stop mașîna! Închipuie-ți o pisică.
O pisică adormită într-o bălticică de fotoni.
&&&
Omul-detritus. Nu mai vrea nimic. Nu mai poate nimic. (Oh, man, nu e o chestiune de liber arbitru…) Își oferă dosul ca un cercopitec, pentru a cîștiga bunăvoință. Dar, de fapt, imploră inconștient să fie lăsat în pace, cu o felie de pîine în față, cu o cutie de coca. Sub pod, lîngă focul de cauciucuri. Nu plînge decît cînd îi răsucești brațul. Și-atuncea e și mai hidos. Îți vine să-i fuți niște bocanci în dinți. Nu-i e frică decît de skinheads și de găștile de aurolaci. Își trage pînă deasupra sprîncenelor fesul strălucind de slin.
&&&
Mîncare. Mîncare la discreție. Acuma sîntem fericiți.
&&&
La marginea mării. La marginea podului. La marginea patului. La marginea pervazului. La marginea. În sfîrșit, imponderabil. Mai puțin țesutul, îmbîcsit de celule.
&&&
În materia organică plină de programe. Ai împotrivă cancerul și nebunia. Timpul. Moartea. Ai de partea ta un soi de poftă de joacă. (Te miri și tu. Sau dai în mintea copiilor?) Rîsul. Și plînsul. Tifla. Nenorocirea. Ai împotrivă termita socială. Prostia. Ai de partea ta adevărul. Nu-l cunoști, dar simți că e de partea ta. Trebuie doar să deschizi ochii. Și gura.
&&&
Împăratul e gol. Are optzeci de testicule și o zvastică tatuată pe gland. Și secera și ciocanul tatuate pe gland. Și chipul Mîntuitorului tatuat pe gland. Și numele Profetului tatuat pe gland. Și steaua lui David tatuată pe gland. Și Goldman Sachs tatuat pe gland. Și Mickey Mouse tatuat pe gland.
Și Răpirea din serai tatuată pe gland.
&&&
Îți vor sparge ochii. Îți vor muta gura. Te bagi? Sau creezi spații ficționale?
O. Nimigean (n. 1962) este un cunoscut scriitor și publicist, membru fondator și președinte al grupului Club 8 de la Iași. A publicat șase volume de poezie (Scrieri alese, 1992; Week-end printre mutanți, 1993; adio adio dragi poezii, 1999; planeta 0, 2002; nicolina blues, 2007; nanabozo, 2014), antologia nu-ți garantează nimeni nimic (2014), două romane (Mortido, 2003; Rădăcina de bucsau, 2010) și un volum de publicistică (împreună cu Flori Bălănescu) și a coordonat câteva importante antologii, cea mai cunoscută rămânând Ozone Friendly. Iași. Reconfigurări literare (2001).