Mike Kasprzak (n. 1983) este un poet și nuvelist francez contemporan, promotor al unei literaturi marginale și agresive, fondator al revistei „Le Cafard Hérétique” („Gândacul eretic”), a cărei linie editorială privilegiază în mod explicit, conform expresiei lui Kasprzak, o literatură „a apăsării, a deranjantului, a viului, a incisivului”. A publicat trei volume de nuvele, cel mai recent Manipulation nocturne (Manipulare nocturnă, 2014), și un volum de poezie, Dégénérescence celeste (Degenerescență celestă, 2014), în care descrie, după Grégory Mion, „jalnicul spectacol al umanității decadente”. Trăiește la Lyon.
MIKE KASPRZAK
Se știe finalul
Ceva mă gâdilă
în talpă
mă uit
și văd Moartea
și-atunci nu mai e
nici poezie, nici glorie, nici forță
nici nemurire
nu e decât
realitatea unui corp
gata să putrezească
și-apoi se trece
la altceva
On connait la fin
Quelque chose me gratte
sous le pied
je regarde
et j’y vois la Mort
et à ce moment là il n’y a plus
ni poésie, ni gloire, ni force
ni immortalité
il n’y a plus que
la réalité d’un corps
en train de pourrir
et puis on passe
à autre chose
O chestiune de forță și furie
Îmi spune
nu mai ai nici forța nici furia
cu care te știam
sunt puțin
obosit
azi
îi răspund
și femeile se bat în
al cui cur e mai mare
și vreau să beau destulă bere
ca să-mi fac curaj să le-o spun
și noaptea zdrobește lumea
în gura ei acidă
și cadavrele umbrelor noastre
păstrează-n ele
armele noastre cele mai frumoase
și berea n-a dat prea mult curaj niciodată
(pe termen lung)
și imaginile sunt greu de găsit
în momentul ăsta
și poezia la fel
ca o mână ciopârțită
ca un zâmbet smuls la beție
ca o mamă în doliu
și-n ciuda forței și-a furiei
tigrii sălbatici
chiar și ei
dorm câteodată
Une question de force et de rage
Il me dit
tu n’as plus la force ni la rage
que je te connaissais.
je suis un peu
fatigué
aujourd’hui
je lui réponds
et les femmes se battent pour savoir
qui a le plus gros cul
et j’ai envie de boire assez de bière
pour en faire du courage
et la nuit croque le monde
dans sa gueule acide
et les cadavres de nos ombres
gardent en eux
nos plus belles armes
et la bière n’a jamais créée de courage
(sur le long terme)
et les images ont du mal à venir
en ce moment
et la poésie aussi
comme une main tranchée
comme un sourire arrachée à un moment d’ivresse
comme une mère en deuil
et malgré force et rage
les tigres sauvages
eux aussi
dorment parfois
De ce
Ea a vrut să-i explic
de ce
de ce atâta negreală
de ce perversitatea
de ce ura
de ce furia
și singurătatea și suferința
și
i-am spus
e ca atunci când cobori
în hăuri
când te avânți cu totul
și că aici se simte
frica rahatul durerea haosul și viciul
când te știi
în furtunurile întunericului
în negrul cel mai murdar
atunci
cea mai mică sclipire
cea mai mică lucire
cea mai mică lumină
scânteie
strălucește ca un soare mișcător
și pare frumoasă
Pourquoi
Elle a voulu que je lui explique
pourquoi
pourquoi tant de noirceur
pourquoi la perversité
pourquoi la haine
pourquoi la rage
et la solitude et la souffrance
et
je lui ai dit
quand tu descends vraiment
dans les abimes
quand tu t’y engouffres profondément
et que ça sent
la peur la merde la douleur le chaos et le vice
quand tu te trouves
dans les boyaux des ténèbres
dans le noir le plus sale
alors
le moindre éclat
la moindre lueur
la moindre lumière
scintille
comme un soleil dansant
et c’est d’une beauté
Câteodată mă gândesc la curve
Câteodată
mă gândesc
la curve dansând pe o mare solară
sau mă gândesc
din contră
la curve singure sub ploaie întrebându-se
de ce
mă gândesc
la curve matoale înconjurate de necunoscuți
care le regulează pe rând
mă gândesc
la cele care nici măcar nu se vor uita la mine
și la cele
care vor schimba cu mine poate
niște tandrețe și pasiune
și nu e niciun viciu acolo
zic curvă cum aș zice floare
voi când spuneți curvă
poate că
vă gândiți
la damnare, la iad, la păcate, la mizerie
la puștoaice vulgare înecate într-o baie
cu sloboz și rahat
la fete după care tânjiți în secret
sau pe care v-ar plăcea să le ardeți la liber
eu când spun curvă
vorbesc despre iubire
când spun curvă
nu vreau să ard pe nimeni
când spun curvă
mă gândesc
la milioane de bondari
în înfloritura unei pasiuni
și asta face
o diferență absolută
Parfois je pense à des salopes
Parfois
je pense
à des salopes dansant sur une mer de soleil
ou je pense
au contraire
à des salopes seules sous la pluie se demandant
pourquoi
je pense
à des salopes ivres entourée d’inconnus
les tringlant chacun leur tour
je pense
à celles qui ne me regarderont même pas
et à celles
qui échangeront peut être avec moi
un peu de tendresse et de passion
et il n’y a là aucun vice
je dis salope comme je dirai fleur
quand vous dites salope
peut-être que
vous pensez
à la damnation, à l’enfer, aux péchés, à la crasse
à des filles vulgaires noyées dans un bain
de foutre et de merde
à des filles que vous désirez peut-être secrètement
ou que vous aimeriez peut-être brulée ouvertement
quand je dis salope
je parle d’amour
quand je dis salope
je ne désire bruler personne
quand je dis salope
je pense
à des millions de bourdons
dans le fleurissement d’une passion
et ça fait
une sacrée différence
Despre noblețe
scrisul nu e nobil
nu mai mult decât pescuitul de rechini
sau decât pictatul pe căcat
nu mai mult decât poezia sau religia
ceea ce e nobil
e să-ți faci numărul cu stil
cu personalitate
și să te impui
ca un tigru care-și înfige colții
în filmul vieții
noblețea e despre mușcături
și ciudă
Sur la noblesse
l’écriture n’est pas noble
pas plus que la pêche au requin
ou que la peinture sur merde
pas plus que la poésie ou la religion
ce qui est noble
c’est de faire son truc avec style
avec personnalité
et de s’imposer
comme un tigre qui imprime ses crocs
sur le film de la vie
la noblesse est une histoire de morsure
et d’envie
traducere din limba franceză de Cristina Alexandrescu
Cristina Alexandrescu (n. 1993) a absolvit Liceul „Nicolae Iorga” din Negrești, Vaslui și este studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde studiază franceza și germana.