Dan Ciupureanu (n. 1983) a debutat cu volumul de poezie Efectul calmantelor (2014). Trăiește la Paris.
DAN CIUPUREANU
visul roxanei
într-o noapte roxana visa că părinții ei nu sunt părinții ei
că cei adevărați locuiesc departe într-o căsuță suspendată într-un copac
printre frunze roșii roxana s-a trezit speriată
și a fugit orbește în camera părinților săi
erau foarte înalți și nu mai semănau cu ea
roxana s-a întristat și a deschis geamul să se uite la stele
apoi i-a acoperit cu părul ei șaten
(Într-o galaxie, merii înfloriseră. Un vierme escalada un zid de ceară.)
locuiam
foarte tânăr locuiam în românia
lucram în craiova la fabrica de mobilă
băieții din cartier erau mult mai săraci
cu banii câștigați după o lună de muncă
mă duceam cu taxiul la serviciu
(Cel mai mult îmi plăcea când se împingea cu toată greutatea în mine, intra ca un tanc într-o mlaștină aproape uscată.)
tată
gândeai microb pe un punct
într-un nasture o galaxie o apă
pe-o margine cântai
deșertul fără nisip fără lună
tată m-ai visat o muscă sub
pietre pe-o casă într-un oraș
mlăștinos cu becuri
în fața ta dansam ca o farfurie
comme les putains apostrophés
(Mi-am luat o rochiță de la Zara, am fost la coafor. Ai văzut cum e tunsă Cristina? Să mor eu, nu mai ies cu ea. Taci dracu, idioato!)
deasupra patului
în cameră sunt saci cu pământ
azi-noapte au țâșnit cu presiune din tavan
un amestec de tencuială și țărână
vino deasupra patului să dai la lopată mamă
să-mi vezi fața ca un cartof proaspăt cules
(Mamă, ține-mă de mână. Dacă mă ții strâns nu vei simți demonii. Ține-mă!)
soutien
zeci de dube ale jandarmeriei
stau parcate și așteaptă
manifestation nationale
plutește în aer
de soutien au peuple palestinien
baticurile în carouri sunt strânse
pumnii tinerilor se adună de la metrouri
azi suport aglomerația azi vom simți căldură
(Or să-ți scoată un dinte. Or să-ți scoată cu penseta fire de păr. Să nu le zici nimic! Nici măcar o aluzie la pietricica noastră.)
am închis ochii
Ești o lepră ești o scursură nu ești în stare de nimic
ce o să faci mai departe ești un idiot
parcă se auzea la o adiere de vânt
am închis ochii mi-au apărut cerculețe și cuburi
în horoscop scria de bine eram incert.
(Ascunde pietrele. Or să creadă că suntem ignoranți, că trăim fără pietre.)
un bulgăre
în adâncul umerilor mei doarme un vierme
se trezește în fiecare zi și mă hrănește
odată ce sunt ghiftuit gândurile mi se așază
ca niște microbi într-un bulgăre de mizerie
seara mă joc cu degetele pe piept și mă gândesc
ar lăsa un crater cu diametrul unui ou de struț
dar nu fac asta adorm și se transformă
într-o mulțime de culori diferite
zboară înspre îndepărtate locuri ale camerei
(În fața mea stătea o rusoaică. Se uita la blugii mei insistent apoi îi fugea privirea când își dădea seama că o văd. Mi-am dat seama că aveam blugii murdari și m-a cuprins teroarea. Nu mai puteam să respir, nu mai puteam să gândesc. Blugii au devenit strâmți și iritanți. Mi-am apropiat picioarele și mi-am pus mâinile pe ele, se vedeau. Rusoaica se uita cu coada ochiului la ei, apoi la fața mea. Îmi simțeam urechile calde, și fruntea o simțeam caldă. Am coborât la prima stație și m-am uitat într-o oglindă. Blugii nu erau deloc murdari, eram roșu la față și transpirația îmi curgea pe tâmple.)