ALEX DIMITROV
(n. 1984, Sofia) a emigrat în copilărie din Bulgaria în Statele Unite, petrecându-și copilăria la Detroit. A studiat la Universitatea din Michigan, unde a urmat cursuri cu poeta Anne Carson, apoi a absolvit în 2009 masteratul la Sarah Lawrence College. În același an, a fondat un salon de poezie gay, Wilde Boys, la New York, unde a avut invitați precum John Ashbery, Louise Glück, Gabrielle Calvocoressi, Dorothea Lasky sau Timothy Liu. Dimitrov a publicat în câteva dintre cele mai prestigioase reviste din SUA și a primit în 2011 Premiul Stanley Kunitz acordat de revista „American Poetry Review”. A debutat cu un volum în format electronic, American Boys (2012), urmat de Begging for It (2013). În 2014 a lansat proiectul multimedia Night Call.
Leaving Town with Allen Ginsberg
Allen Ginsberg, I met you
in a gas station bathroom somewhere in California
and I don’t even drive or dream. You asked me for my number,
I asked you for a cigarette. It was evening in New York
where we were both dead, and America
was beautiful and bloody like a boy.
I don’t smoke, I said,
but there’s a war and there’s my love too,
and no mirror in this bathroom
so, what next? When can I go into the supermarket
and buy what I need with my good looks?
Where can I find the best blue jeans to sell my book?
If we leave this place tonight
let’s not leave loveless.
Let’s dig a cemetery like a summer in our hands.
And all the people that will pass and bless our bodies –
let’s take them with us Allen Ginsberg,
let’s never let them sleep.
Plecând din oraș cu Allen Ginsberg
Allen Ginsberg, te-am întâlnit
în toaleta unei benzinării undeva în California,
iar eu nici măcar nu conduc și nu visez. Mi-ai cerut numărul de telefon,
ți-am cerut o țigară. Era seară în New York
unde amândoi eram morți, și America
era frumoasă și plină de sânge, ca un copil.
Nu fumez, am spus,
dar acolo-i un război și acolo-i și iubirea mea,
și în toaleta asta nicio oglindă
deci ce urmează? Când voi putea intra în supermarket
să cumpăr ce vreau cu farmecul meu personal?
Unde pot găsi cei mai buni blugi ca să-mi vând cartea?
Dacă plecăm de aici în noaptea asta,
să nu plecăm fără să ne iubim.
Hai să săpăm un cimitir ca o vară în mâinile noastre.
Și pe toți oamenii care vor trece și ne vor binecuvânta corpurile –
să-i luăm cu noi, Allen Ginsberg,
să nu-i lăsăm niciodată să doarmă.
We Sleep a Little and We Live
It’s some day today, isn’t it?
Someone’s birthday or deathday,
yes that day, today is an ecstatically sad day.
Christopher, don’t you know
we could fall in love so fast
if you only meet me for a drink at six?
All my friends are broke and lonely.
They’re smoking now in their leather jackets
trying to say something about kissing
in a poem or a novel maybe.
Except my friend Rachel who doesn’t smoke
and writes about paintings
and beautiful things – Rachel!
Don’t you know you are
my favorite person in the world.
Not any other world but this one,
which we know so well because we’re in it.
Yes, the winter’s fast approaching
and on this, the saddest day,
Fifth Avenue is cold and crying
like the blond poet sipping his coffee
outside New York University.
Why should he listen to the man who says
he has no reason to be sad because he’s young?
It’s some day today, some place
this place we live in.
I’ll never get over the fact
that the buildings all light up at night,
and the night comes every night
and without regret we let it go.
We sleep a little and we live.
That’s what we do.
Dormim puțin și trăim
Ce zi, nu?
Ziua de naștere sau de moarte a cuiva,
da, ziua aia, azi e o zi extraordinar de tristă.
Christopher, nu vezi că
ne-am putea îndrăgosti atât de repede
dacă te-ai întâlni cu mine să bem ceva la șase?
Toți prietenii mei sunt faliți și singuri.
Fumează acum în gecile lor de piele,
încercând să spună ceva despre un sărut
dintr-un poem sau poate dintr-un roman.
În afară de prietena mea, Rachel, care nu fumează
și scrie despre tablouri
și lucruri frumoase – Rachel!
Nu știi că ești persoana mea
preferată din toată lumea.
Nicio altă lume în afară de asta,
pe care o cunoaștem atât de bine pentru că suntem în ea.
Da, iarna se apropie din ce în ce mai tare
și azi, în cea mai tristă zi,
Fifth Avenue e rece și plânge
ca poetul blond care-și soarbe cafeaua
lângă Universitatea New York.
De ce ar asculta de omul care-i spune
că nu are de ce să fie trist pentru că-i tânăr?
Astăzi e o zi oarecare, iar locul în care trăim
e un loc oarecare.
Niciodată nu voi trece peste faptul că
toate clădirile se aprind noaptea,
și că noaptea vine în fiecare noapte
și o lăsăm să plece fără niciun regret.
Dormim puțin și trăim.
Asta facem.
Nights With People, Days Without
How could I describe the ending to you?
The streets on the way out were wet.
Floors, bed, walls – impossible not to press against something.
Who called. Who cares. I had a drink by myself at the bar.
A long skirt on the avenue reminded you of your mother.
The scent in the car took him back to a place where he’d left something black.
Every morning is a little different, isn’t it –
nights with people, days without.
So they woke up and wanted nothing so close to them.
Nothing next to whatever was there.
Me, I had another drink by myself at the bar.
I don’t think we deserve anything for our suffering.
But I have this old self and it’s wanting… things, things.
Isn’t it funny, he said – no, I can’t tell you…
so put your mouth here or leave.
A season, another, no subject with your email
and why language – where we’re all mostly helpless –
may be a place to give in and give up on.
Being a person. Being a person. Being a person.
With that, the student asked how he should end his poem.
What would help? He asked twice.
Me. Me again. I had a few more drinks by myself at the bar
(and I’m sorry I’ll never write back but I’m telling you
here in front of no one and everyone).
Be your own fantasy.
Me. Back to me. I came home to a freezing apartment:
doors, windows, books open. Characters, all of us:
everywhere. I took off my clothes and I was a person.
In a cold room with a dead light.
A subject with no subject line.
Nopți cu oameni, zile fără
Cum ți-aș putea descrie sfârșitul?
Drumurile spre ieșire erau ude.
Podele, paturi, pereți – imposibil să nu se sprijine de ceva.
Cine a sunat. Cui îi pasă. Am băut ceva singur la bar.
O fustă lungă de pe bulevard ți-a amintit de mama ta.
Mirosul din mașină l-a dus înapoi într-un loc unde lăsase ceva negru.
Fiecare dimineață-i un pic diferită, nu-i așa –
nopți cu oameni, zile fără.
Așa că s-au trezit și n-au mai vrut nimic așa aproape de ei.
Nimic alături de orice-ar fi fost acolo.
Eu, eu am mai băut ceva singur la bar.
Nu cred că merităm nimic pentru suferința noastră.
Dar am un vechi eu care vrea… lucruri, lucruri.
Nu-i amuzant, a zis – nu, nu pot să-ți spun…
așa că pune-ți gura aici sau pleacă.
Un anotimp, altul, e-mailul fără subiect de la tine
și de ce limba – noi toți suntem în mare parte neputincioși –
poate fi un loc unde să te dai bătut sau să renunți la.
Fiind o persoană. Fiind o persoană. Fiind o persoană.
Așa a întrebat studentul cum ar putea să-și termine poemul.
Ce ar ajuta? A întrebat de două ori.
Eu. Iarăși eu. Am băut zdravăn de câteva ori singur la bar
(și-mi pare rău că nu-ți voi scrie niciodată înapoi dar îți spun asta
aici în fața nimănui și a tuturor).
Fii propria ta închipuire.
Eu. Înapoi la mine. Am ajuns acasă, într-un apartament înghețat:
uși, ferestre, cărți deschise. Personaje, noi toți:
peste tot. Mi-am dat jos hainele și am fost o persoană.
Într-o cameră rece cu o lumină oarbă.
Un subiect gol.
Some New Thing
The best reason to live is that there is no reason to live.
I walked to your apartment in the late night
Flowers I didn’t plant began to be flowers
and I was a color and then I was none.
Conrad said, let the train take you anywhere,
pass all the old stops. I let the train take me anywhere,
I passed all the old stops. With you I liked being nowhere
and with you I live nowhere now.
The best reason to paint is that there is no reason to paint.
Keith Haring wrote that, it could be about us.
I go into churches and I go into bars:
I feel the time stop.
To feel – you can’t stop at some point.
Stop time. Time stops you.
Not a religious thing. It’s not foolish like us.
Let’s be in a Sunday morning
with no complacencies of the peignoir,
no late coffee or oranges – all he does
is watch the neighborhood dogs getting walked.
No one will let you through if you don’t walk your own sadness.
No one will let you touch them if you’re a person at all.
One summer we walked the entire island of Manhattan,
we were our own animal.
From Inwood to the water to your small want.
And you. You, you, you
you can read these lines in any order
because I want to leave nothing out anymore
and there’s nothing here.
Words are just words. I got nowhere.
Some new thing – everything I need to feel
I feel twice and risk three of. Some new thing –
how there’s more here without us at all.
Ceva nou
Cel mai bun motiv ca să trăiești e că nu există niciun motiv ca să trăiești.
Am mers la apartamentul tău târziu în noapte.
Florile pe care nu le-am sădit au început să fie flori,
și eu am fost o culoare și după aia nu am mai fost.
Conrad a zis: lasă trenul să te ducă oriunde,
treci de toate vechile bariere. Am lăsat trenul să mă ducă oriunde
am trecut de toate vechile bariere. Cu tine îmi plăcea să nu fiu niciunde
și cu tine acum nu trăiesc niciunde.
Cel mai bun motiv ca să pictezi e că nu există niciun motiv ca să pictezi.
Keith Haring a scris asta, ar putea fi despre noi.
Intru în biserici și intru în baruri:
simt timpul oprindu-se.
Ca să simți – nu te poți opri la un moment dat.
Oprește timpul. Timpul te oprește pe tine.
Nu-i ceva religios. Nu-i prostesc, așa ca noi.
Hai să trăim într-o dimineață de duminică
fără să ne placă halatul,
fără cafea sau portocale – tot ce face el
e să se uite cum vecinii lui își plimbă câinii.
Nimeni n-o să te lase să treci dacă nu-ți plimbi propria tristețe.
Nimeni n-o să te lase să-l atingi dacă ești măcar un pic om.
Într-o vară ne-am plimbat prin toată insula Manhattan,
eram animalul nostru de companie.
De la Inwood la râu la mica ta dorință.
Și tu. Tu, tu, tu
tu poți citi versurile astea în orice ordine
pentru că nu vreau să mai las nimic pe dinafară
și aici nu mai e nimic.
Cuvintele sunt doar cuvinte. N-am ajuns niciunde.
Ceva nou – tot ce trebuie să simt
simt de două ori și risc a treia oară să. Ceva nou –
cum aici înseamnă mai mult fără noi.
American Faith
You wonder if this city will kill you.
The way the sad boy doing cocaine dangles
his legs over the ledge of another roof
and your favorite summer song ends
or is it beginning – it feels too brief to matter.
Someone’s life is a red or blue light in the distance.
None of this will strip you down the way you’d like.
You know you came here for the wrong reasons,
so tell me, if New York was a word
would it be money or ambition?
If you’re lucky, love will let you forget about one of the two.
You think about this
while you watch someone beautiful
put a pill in your mouth
and a temporary feeling in your body.
And love – love again –
like a night siren, passes.
Why go into detail?
America is about finding something to worship.
American Faith
Te întrebi dacă orașul ăsta o să te omoare.
Felul în care băiatul ăla trist pe cocaină își leagănă
picioarele care-i atârnă pe marginea unui alt acoperiș
și melodia ta preferată de vară se termină
sau începe – e prea puțin ca să conteze.
Viața cuiva este o lumină roșie sau albastră undeva în depărtare.
Nimic din toate astea n-o să te dezbrace așa cum ți-ar plăcea ție.
Știi că ai venit aici din motive greșite,
așa că spune-mi, dacă New York era un cuvânt,
cuvântul ăla ar fi bani sau ambiție?
Dacă ești norocos, dragostea te va face să uiți de unul dintre ele.
Te gândești la asta
în timp ce privești cum o persoană frumoasă
îți pune o pastilă în gură
și în corpul tău o senzație temporară.
Și dragostea – iarăși dragostea –
ca o sirenă de noapte, trece.
De ce să intru în detalii?
America e despre a găsi ceva la care să te închini.
Traducere de Florin Buzdugan
Florin Buzdugan (n. 1991) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. În 2012 a debutat cu placheta mai mult de trei cuvinte. În prezent urmează studii de masterat la Universitatea București.