SASHA DUGDALE
Azil
Pentru Marina
Spui că bătrânii maeștri nu s-au înșelat niciodată,
Dar când a vrut Goya să picteze moartea imaginației
Nu i-a ieșit decât un câine pierdut pe-un cer galben, meschin
Și câinele-acesta, el însuși o creatură mizeră ce-abia se târâse
Cale de zece mile pe două picioare, privea înțepenit de uimire
Să-l vadă pe omul care din farfuria lui îi dăduse cândva să mănânce
Decăzut într-atât.
Așa simțeam și eu zilele astea, pământul spurcat și tot ce crește
pe el –
Oaspetele-cerșetor alungat de la masă
Înaintea propriului câine, până și sfâșierea atât de loială
A artei se săvârșea numai pe timp de noapte și în ascuns.
Ca pentru orice Penelopă, armura mea-i resemnarea
Deși credeam că voi ridica eu însămi arcul
Să trag.
Până la ziuă el s-a făcut nevăzut
Și ce să-nsemne toate acestea?
Prostituatele atârnă acum ca niște șoareci de-o bârnă
Curtezanii le zac grămadă, neîngropați, în curte.
Și unii spun c-așa-i mult mai bine
Alții, că-i mai rău.
Deci ordinea a fost restabilită
Priveam, înțepenită de uimire.
Traducere de Ramona Hărșan
Sasha Dugdale
Descrisă în „The Guardian” ca „unul dintre cei mai originali poeți ai generației sale”, Sasha Dugdale este și unul dintre cei mai apreciați traducători din limba rusă în spațiul britanic; a lucrat, de altfel, între 1995 și 2000, pentru British Council în Rusia. Volumele sale de poezie, Notebook (2003), The Estate (2007), Red House (2011), au fost excelent primite, precum și traducerile din Marina Țvetaeva. Din 2013, este redactor-șef al unei dintre cele mai prestigioase și mai longevive reviste de poezie din lume, „Modern Poetry in Translation”, ce l-a avut ca fondator, în 1965, pe Ted Hughes.
Ramona Hărșan (n. 1983) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Transilvania”, unde a urmat cursuri doctorale cu o teză despre literatura lui Mircea Nedelciu. A publicat articole și studii literare, precum și traduceri din franceză (Faïza Guène, Abdellah Taïa) și engleză.