Poemul săptămânii:
„Regele moare”
de Pavel Gătăianțu

| 11 noiembrie 2016 |

Pavel Gătăianțu (1957-2015) a fost unul dintre fermenții cei mai puternici ai literaturii române din spațiul sârbesc, un poet, publicist, editor și performer în care se îmbinau inventivitatea și elanurile risipitoare ale poeților români cu spiritul bătăios al sârbilor printre care trăia. Între sarcasm și patetism, arcul voltaic al poeziei scrise de Gătăianțu unea observația inteligentă și tăioasă cu ironia și calamburul, insurgența cu fantezia bonomă, calmă, pe care o exprimă cel mai bine titlul volumului său din 2011, Anarhie cu pauză de ceai, apărut în același an cu antologia Hotel Balcan. Acest din urmă volum cuprinde o selecție condensată din poezia lui Gătăianțu, de la prima sa carte, cumințel neomodernistă (Timp absent, publicată în limba sârbă în 1976), până la textele neliniștite și bătăioase din volumele de după 2000. În total, unsprezece cărți (douăsprezece cu Hotel Balcan) de poezie, la care se adaugă două volume de proză, unul de teatru, mai multe monografii, din păcate prea puțin sau deloc cunoscute în România.
Despre poezia lui Gătăianțu s-a scris fie ca despre o expresie a postmodernismului românesc în spațiul multicultural al Voivodinei, fie ca despre o speță de neoavangardism turat la maxim, pe terenul accidentat al istoriei trăite pe această muchie de Europă care n-a fost deloc ferită de incertitudini și de rupturi, până la războaiele care au măcinat țările fostei Iugoslavii la sfârșitul secolului XX. Una peste alta, acest poet energic și dedicat rămâne, la confluența hrănitoare dintre România și Serbia, alături de Ioan Flora și Petru Cârdu, unul dintre autorii imposibil de ignorat din „această rezervație numită minoritate”.

Claudiu Komartin

PAVEL GĂTĂIANŢU

Regele moare

Zi și noapte lucrezi ca polițist
Zi și noapte lupți pentru cinstea familiei
Zi și noapte lupți pentru cinstea partidului
Zi și noapte lupți pentru cinstea șefului
Zi și noapte lupți pentru cinstea președintelui
Zi și noapte lupți pentru cinstea țării
Zi și noapte lupți pentru cinstea legii
Zi și noapte respiri că alta nu ți-a mai rămas
Până nu-ți vine sfârșitul – nimic nou,
Un punct negru, o umbră, un mare nimic –
O gaură de glonț de pistol machiată
De presa locală prin care trece
Musica blues. Atât. Iată.
Regele a murit, viață lungă reginei
Îți cântă Eric Burdon, disperat, pe un disc
De la second-hand.

din Hotel Balcan (2011)

rubrică semnată de Claudiu Komartin

Claudiu Komartin (n. 1983) a publicat patru volume de poezie: Păpușarul și alte insomnii (2003), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009) și cobalt (2013) și a tradus literatură din franceză, engleză și italiană. Poezia sa a fost tradusă în ultimii ani în germană (Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, 2012), sârbă (Vrpce potaman za balu mesa, 2015) și turcă (Bir Garip Roman, 2015). Din 2010, este redactor-șef al Casei de Editură Max Blecher și al revistei „Poesis internațional”.

Sursa foto: aici

citește și:

„Scrie-mi și eu voi da sau nu voi da semn” de Ion Gheorghe


„Ultimul de la 1200” de Constant Tonegaru

Print

secțiunea: poemul săptămânii