Poeme de Marc Vincenz

MARC VINCENZ

s-a născut în Hong Kong, în punctul culminant al Revoluției Culturale, din părinți de naționalitate elvețiano-britanică. Poemele și traducerile sale au apărut îndeosebi în mediul online, dar și tipărite în reviste precum „Washington Square Review”, „The Bitter Oleander”, „Canary”, „Exquisite Corpse”, „Tears in the Fence”, „Guernica”, „Spillway” etc. Cărţi recente: The Propaganda Factory, or Speaking of Trees (2011), Pull of the Gravitons (2012), Gods of a Ransacked Century (2013), Mao’s Mole (2013), precum și volumul bilingv Additional Breathing Exercises / Zusätzliche Atemübungen (2014), apărut la Editura Wolfbach din Zürich. Marc Vincenz își petrece timpul între Reykjavik, Zürich și New York.

COPILUL DIN FLORI POST-NUCLEAR

Ea spunea adesea că dacă nu ai fi trecut prin război
nu ai simți lumea ca o creatură fragilă ce este,

precum fluturele singuratic, pasărea sau șoarecele
gudurându-se tragic de-a lungul acelor distanțe goale.

& în timpul Blitz-ului, noapte de noapte stingerea
somnul familiei îngropat, încă întărit în armătură,

cerul dezmembrându-se în timp ce radioul pârâia
White Cliffs of Dover & ploaia nu a lăsat niciodată curcubeie,
+++++++++++++++++++++++nici măcar în zilele de Duminică.

Copil fiind, îmi imaginam că era ca și cum ai asculta
+++++++++++++++++++++++stelele formându-se,
nașterea galaxiilor, un concept romantic ce mi-a tot sfârâit

pe undeva prin craniu. În mod normal, el ar interveni aici
cu ochelari cu lentile groase odihnindu-se asemenea unei berze
+++++++++++++++++++++++pe vârful nasului său îndoit

ca un gând întârziat; el ar fi lipit constant de Telegraph-ul său
după cum a promis să fie înaintea Times-ului; el ar spune, O, lumea

metaforic, un șoarece prins în farul strălucirii solare,
nici o pendulă cu tic-tacul său liniștitor, nici o soție de fermier

cu cuțitul ei de tranșat, doar milioane de rozătoare certându-se
pentru o bucată de paradis ceresc. Unde naiba este acel prinzător
+++++++++++++++++++++++de șobolani?

Ea și-ar învârti ochii în cercuri cosmice, apoi continuă
+++++++++++++++++++++++să împletească
căciuli de lână pentru nepot sau nepoată, sau chiar
+++++++++++++++++++++++pentru câteva babete

adormind precum găinile în sanatoriul din josul străzii.
Peste ani, e prea târziu să le întrebi despre război

au devenit quasari, s-au dematerializat în spațiul subatomic;
azi un nor de ciupercă atomică de cincizeci megatone
+++++++++++++++++++++++împroașcă plutoniu

de-a lungul unei mări de gheață Sovietice & un nud
+++++++++++++++++++++++pe nume Natasha
fără vlagă după sex, îmbujorată, ațipind lângă mine,

în timp ce eu mă holbez în întuneric, lumea e sigur o tragedie,
însă afară o negură de fluturi tremură înaintea lunii.

CREIER DE MAIMUȚĂ

Am mâncat în secret creier de maimuță
doar să vedem ce gust are,
ca și cum ne-ar putea aminti de tine;
și deși tradiția străveche
spunea să se lege primata aleasă
într-o cușcă cu dimensiuni precise
din care să iasă doar craniul ras,
sparge țeasta cu un ciocan auriu,
în timp ce ea țipă și scâncește,
implorând să se dea timpul de la început;
o experiență, mi s-a spus, ca nicio alta,
l-am servit prăjit în usturoi și ceapă
separat de corp,
înmuiat în oțet de orez.
Ți s-a făcut rău după, te-ai luptat
cu febra timp de zece zile și nopți,
umezind cearșafurile cu toxinele tale.
Am știut că vei trăi.
Ai vrut să mori.
Îmi aduc aminte dimineața în care febra a izbucnit
era dimineața în care virusul H5N1
s-a răspândit în toată țara,
toată lumea purta măști albastre
și nu ne mai temeam de poliția secretă.

INFILTRAȚIE

& când tu Piotr te-ai holbat la mine fără ezitare direct în ochi
mi-ai oferit un whiskey de malț stropit sau nu cu un pic de sifon
soția ta încrețindu-și buze noi pe șampanie

a spus că totul se prelinge pe sub fundații
nu poate lăsa acționarii să afle ori fabrica se va închide
i-am întors zâmbetul & am cinstit în sănătatea noastră –

Lumea era mare & cancerul era peste tot
în carnea, în pâinea, cerul, pământul neclintit
doar în Islanda vulcanii te vor prinde

& apoi era Ying capul fabricii
cu telefonul albastru lipit de urechea sa –
el ce s-a ridicat din pământul comunist

prin câmpurile de flori sălbatice ale statului
pe lângă gărzile imperialismului
în viitorul strălucit al capitalismului

El cel ce a cumpărat o casă pentru tatăl său
apoi mergând de-a lungul firului până la al doilea
nu, al treilea văr, unchi al fratelui vitreg al surorii sale

+++Nimeni nu păcălește legea
+++Nimeni nu îndeplinește toate obligațiile morale
+++Pentru ce naiba avem avocați?

+++Pentru a găsi o intrare fără a trezi suspiciuni
+++De-a lungul parcursului, fii câine dacă vrei să te guduri
+++Fii curvă dacă vrei să fii futută

+++Dincolo de toate, nu lăsa nimic să stea în calea propriilor mâini
+++++++++++++++++++++++++++++++++ale progresului
+++Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, vei avea nevoie
+++++++++++++++++++++++++++++++++de propria ta curvă
+++Ajută să scapi de monotonie

& așa a fost, așa s-a ajuns
ca apele reziduale să depășească constituenții de bază ai vieții
și Jupiter să iasă pe la celălalt capăt al robinetului

scurgându-se ca stropii unui bătrân
în chiloții murdari
& amândoi ați spus

că în momentul în care cineva a observat că tu vei fi pensionat
bucurându-te de viață, o grădină de ierburi și flori
mâncare bună undeva pe o insulă din Pacific

cu papagali & pești spadă de apă adâncă &
ceruri fără nori de un albastru clar
până în ultima zi a morții

În acea noapte eram foarte amețit de votcă
când o fată cu sâni precum pepenii
mi-a tras-o cât pe-aci să mă omoare

traducere de Marius Surleac

Marius Surleac (n. 1982) a urmat cursurile Facultății de Fizică de la Iași, apoi a terminat un masterat în Biofizică și Biotehnologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. În prezent urmează studii doctorale în Bioinformatică la Institutul de Biochimie al Academiei Române. A publicat volumul de poezie Zeppelin Jack (2011).

limba română, autor: Marc Vincenz, nr. 1 (13) / 2014, secţiunea: poezie, traduceri

____________________