Poeme de Fady Joudah

Fady Joudah (n. 1971) este un poet și medic american de origine palestiniană. În 2007, volumul său de poeme The Earth in the Attic a câștigat concursul tinerilor poeți de la Yale. Este bursier Guggenheim, iar în 2013 a primit premiul internațional Griffin pentru poezie. În 2006 a publicat volumul de traduceri, din arabă în limba engleză, The Butterfly’s Burden, aparținând poetului național palestinian Mahmoud Darwish, calificându-se ulterior în finala PEN Award for Poetry in Translation, 2008. Joudah a publicat în 2013 un nou volum, Alight, iar poezia sa a apărut în reviste de prestigiu precum „Poetry”, „Iowa Review”, „Kenyon Review”, „Drunken Boat”, „Prairie Schooner”, „Crab Orchard Review”.

FADY JOUDAH

Drumul de întoarcere

Îmi amintesc toporul și carapacea de țestoasă.
Mi-amintesc ziua în care am câștigat

Un ceas de argint la școală
Apoi m-am întors acasă cu taică-meu

Ca să-i spun maică-mii că a murit maică-sa.
Mi-amintesc cum

L-a plesnit maică-mea
Zgâriindu-l cu unghiile

Sângerând,
El a zâmbit ca să mă învețe un lucru:

Îi plesnim pe cei pe care-i iubim.
Mi-amintesc un băiat și o țestoasă

De fiecare dată când o ținea, se băga în carapace.
Iar mătușa mea era la o mare

Și două granițe depărtare.
Îmi amintesc vara pe care a petrecut-o așteptând

O viză, în pat, cu genunchii
Strânși sprijinind cartea pe care o citea

Nimeni nu-i spusese
Că a murit maică-sa.

Când a sosit
Mi-a zâmbit și m-a pupat.

N-am zis nimic. A bocit iar
Unchiul meu i-a tras o palmă.

Știu că și surorile au vrut
Și băiatul a vrut de asemenea.

Să vadă corpul
În carapacea sa.

Lângă mormânt erau hârlețe.
În grădină era un topor.

Sperietoare

Păsările din lanul de orez sunt prea inteligente pentru sperietori,
Știu că ceea ce le place își extrag din boabe.

Când se va întâmpla, nu va mai fi timp să cauți pe nimeni.
Soț, copil, nouă frați și surori.

Vei înceta să bați cu bățul din trestie de zahăr în găleata de plastic,
Nu vei mai țipa la păsări și vei fugi.

Te vor sui în camioane și te vor mâna o sută de mile.
Bătrânii te vor învăța cum să te descurci cu soldații din punctele
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++de control.

Le vei da lingura, pătura și fasolea ta,
Ei te vor lăsa în viață. Și dacă sari din camion,

Te vor călca jeepurile venind din urmă.
Mai târziu te vor acuza că ți-ai lăsat țara la greu.

Apoi, vei sta la cozi să mănânci și nu-ți vor da cât să te saturi.
Mama ta îți va țese chiloți din saci de făină.

Iar ei îți vor da corturi de plastic, oale de gătit,
Carduri de vaccinare, pastile albe, și pături de lână.

Și-ți vei păstra calmul.
Cu ochii închiși de parcă ți-ar fi intrat săpun în ei,

Cu brațele deschise de parcă ai prinde ploaia.

Eleva

Trandafirul dragostei din inima mea s-a ofilit
Microbul dragostei

Știrile la tranzistor
Un bărbat de treabă cu codiță spune

Că e de înțeles
Dacă ai vrut să pleci de aici acolo

Ei ascundeau dovezile
Structural

Băieții în celule
Iar copiii jucându-se afară ștafeta tărgilor

Unul dintre ei murea
În mâinile mele, te gândești

Ordine injecții lucruri
Făcute ca să treacă timpul

Ca o speranță sau acțiune
După școală ea obișnuia să prindă buburuze

Să le facă să se suie pe ea
Ar fi vrut să nu fi

Mărșăluit cu bărbații goi înlănțuiți de tanc

În casele în care a intrat
Lămâie măslină caisă

Abundance

And what shall we name him/ an eggplant in the ubiquitous joints/ an addendum to Andalusia/ a troubled succession of vowels/ to plague the white horse you rode on like a mouse/ twice flung we followed on foot/ the sidewalk was hood/ or teeth/ an accent barred from being/ elected president/ we mulled it over the wild blue rasp/ stuck to the end of a straw/ whose back we’ve got/ a house to displace in an up-and-coming district/ and in the organic market/ spelled/ in line for power that had gone out/ for eggs ice and dairy we could afford/ what the cashier couldn’t/ an aubergine/ a nicotine-filled berry

Belșug

Dar cum să-i spunem/ o vânătă în articulațiile ubicue/ o anexă la Andaluzia/ un șir dificil de vocale/ pentru a enerva calul alb pe care l-ai călărit ca un șoarece/ de două ori azvârliți am luat-o pe jos/ trotuarul fie era sub acoperire/ fie și-arăta colții/ un accent căruia i se interzice să fie/ ales președinte/ am reflectat asupra sălbaticei zmeure albastre/ înțepenită la capătul unui pai/ de care ne-agățăm păzindu-i spatele/ casei pe care s-o mutăm din loc într-un cartier de viitor/ și în piața bio/ cu înlocuitor/ în capul listei pentru energia electrică tăind-o la cumpărături/ după ouă gheață și lactatele pe care ni le putem permite/ iar casierul nu/ o vânătă/ o afină umplută cu nicotină

traducere din limba engleză de MARGENTO și Marius Surleac

Chris Tanasescu (MARGENTO) (n. 1968) este poet, eseist, critic și traducător. A publicat volumele: La răsăritul temniței (1994), România cu amănuntul (2008), Hermaia (2009), Cartea de la Curtea și alte 9 topologii (2010) și masivul volum bilingv Nomadosofia / Nomadosophy (2012, semnat margento). Numit de criticul Antonio Patraș „omul-spectacol”, Chris Tanasescu a determinat apariția trupei de poetry performance & action painting Margento, cu care a participat la European Poetry Slam Days de la Berlin (2009).

Marius Surleac (n. 1982) a urmat cursurile Facultății de Fizică la Iași, apoi a absolvit un masterat în Biofizică și Biotehnologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Urmează studii doctorale în Bioinformatică și Biochimie Structurală. A publicat volumul de poezie Zeppelin Jack (2011).

foto: Eric Kayne

limba română, autor: Fady Joudah, nr. 1 (15) / 2015, secţiunea: poezie, traduceri