Poeme de Aurel Pantea

Aurel Pantea (n. 1952) a publicat volumele de poezie: Casa cu retori (1980), Persoana de după-amiază (1983), La persoana a treia (1992), Negru pe negru (1993), O victorie covârșitoare (1999), Negru pe negru (ediţie integrală, 2009), Nimicitorul (2012), O înserare nepământeană (2014), precum și câteva antologii, printre care În urmă se sting toate luminile (2014). A mai publicat studii de critică literară, printre care Poeţi ai transcendenţei pline. Epifanii ale indeterminatului (2003).

AUREL PANTEA

***

Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul
când îl simte în tine
pe cel ce va muri

***

Timpuri noi,
nimic nu mai doare,
ne arătăm unul altuia lingouri
de creier îngheţat

***

Acolo plâng muzicile, acolo muzica
picură însângerată,
acolo e un fel de a-ţi trece un deșert prin trup,
la marginile lui picură muzica,
însângerarea e ceea ce ni se arată,
dacă e un înţeles,
nu e de aici

***

Și vocile toate, cum vin,
iubita se lasă altor tărâmuri,
iubita cumplită
cu care se înţelege nimicitorul,
iubita cumplită, când asasinii sunt plecaţi în concediu,
atunci chipurile omului sunt ilicite
și impostura are inimă

***

Doamne, sunt aproape bătrân
și încă n-am învăţat să mor,
arta asta nu e niciodată desăvârșită

***

Patimă atroce, de parcă lumina
dinspre tine ar rămâne grea, și te-ar lăsa,
iar tu ai veni, te-ai apropia

***

Azi, soarele a apus normal,
n-am iertat, n-am fost iertat,
prin zid împietrit ne privește
Faţa răbdătoare

—————————–

Nu pot fi trubadurul tău,
tu nu ești religia mea
nu vin cu tine în night club,

cu inși emasculaţi,
băutori de licori, să se vindece de ejaculări premature,
nu vreau trupul tău șiroind de priviri băloase,
sub lampioanele nebuniei,
religia mea e această seară,
când te visez
cum îţi sfâșii veșmintele
și orbesc
la vederea coapselor, așteptându-mă,
religia mea e ora când te posed,
că timpul orbește,
și limbajele noastre coboară spre vârste,
când amândoi reînvățăm să vorbim,
religia mea e geamătul tău,
în care se aude hetaira înnebunind

—————————–

În noaptea asta, ea pe toţi i-a înnebunit,
sub lampioane era atâta pustiu,
cât nu încape nici o viaţă,
alcoolul era regele nostru imparţial,
pe toţi ne privea ea, pe toţi ne-a înnebunit,
era în noi o lene străveche din care se uitau amanţi
la pulpele ei magnifice, la sânii ei crescuţi 
dintr-o mare nerușinare, cam pe atunci,
în clubul nostru și-a făcut intrarea 
maestrul cu privirea verde de după fiecare oră,
iar ea, tăvălită sub lampioane, sub grele priviri
spunea șoptit o poveste imposibil de ascultat,
imposibil de spus, fără să auzi legiuni de voci,
venite din liniști de după toate întâmplările,
de după toate poveștile

—————————–

Când ești pregătit pentru o singurătate
netrăită de nimeni până la tine,
nici măcar închipuită,
nici chiar egoismul tandru feroce al îndrăgostiţilor
nu o presupune,
nu mai e nimic de făcut,
vremea trăită se înghite pe sine,
chipurile se retrag,
călătoriile făcute ţi se înfăţișează ca fantasme ale altcuiva,
atunci poţi privi bestia în ochi,
fără teamă, fără cruţare

—————————–

Am o vastă experienţă în așteptări
la uși închise, știu să interpretez
zgomotele ce anunţă deschiderea iminentă a unei uși.
Un scaun mișcat, scârţâitul unei mese, tusea celui ce trebuie
++++++să mă primească,
liniștea dintre doua fragmente de conversație, râsetele
sunt coduri ce mă apropie de fericire sau mă îndepărtează
fără vreo șansă de mântuire.
Azi, în curtea unui spital de psihiatrie,
am privit pacienţii,
stăteau cuminți, înșiraţi,
ca niște rândunele.
Ei au intrat dincolo de ușă, acum așteaptă.
Nici unul nu știe dacă se va întoarce pe ușa
ce s-a deschis
sau va aștepta la o alta
dincolo de care nu se aude nimic,
doar o liniște mare, o foarte mare liniște

—————————–

În orizontul morţii se scrie poemul,
în desfrâu și dezlănţuire,
când viaţa nu mai contează,
când mă simt privit fără cruţare,
când au încetat toate concesiile,
în biografia mea totul e pregătit
pentru victimă.

Lentă înaintare a groazei.

E dimineaţă.

Dar altundeva

Foto: © Ana Toma

Numărul 2 (18) / 2016 poate fi comandat de pe site-ul Casei de Editură Max Blecher, site-ul librăriei online Cartepedia sau la adresa de e-mail a revistei (poesisinternational@yahoo.com) și achiziționat din Librăriile OPEN ART (București), Librarium (Cluj-Napoca, Timișoara, Iași), HABITUS (Sibiu), Okian (Brașov), La Două Bufnițe (Timișoara) și din librăriile Humanitas din țară.

limba română, autor: Aurel Pantea, nr. 2 (18) / 2016, secţiunea: poezie