Poem de Ștefan Manasia

Ștefan Manasia (n. 1977) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj. Redactor al revistei „Tribuna” și coordonator al unuia dintre cluburile de lectură care au reconfigurat în ultimii ani spațiul literar românesc („Nepotu’ lui Thoreau”). A publicat volumele de poezie: Amazon și alte poeme (2003), Cartea micilor invazii (2008, Premiul „Manuscriptum”), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013) și Cerul senin (2015), fiind considerat unul dintre poeții de primă linie ai generației afirmate după 2000.

ȘTEFAN MANASIA

SO/NN/ET

+++++++++++pentru Ion Mureșan, sexagenar

Fundul de mare-l așterne-ntr-o carte Nino Stratan.
Deasupra lui unduiește lumea lui Ion Mureșan.
E lumină de iarnă acolo. Zori eternizați diafan.
Viespea tristeții – sub ei – injectează, an după an,

ouă prăzulii-n carnea noastră acoperită de celofan.
Pe lumea lui Muri e și o crâșmă de rit mazilescian:
se adună-înăuntru poeții – afumați din Precambrian.
Doar acolo viespea depresiei îi ocolește, an după an,

și luminii de iarnă-i ia locul seninul de vară, ceasul heraclitian.
În lumina asta văzută prin rombul de termopan,
strălucesc romul și fanta, hameiul sintetic, rachiul profan.
Îngerașul cu năsuc tumefiat & chef de duel, ca în Pardaillan,

transformă bomba aceasta-n commedia dell’arte,
+++++++++++++++++++++++++++++++panopticum și cancan:
deasupra ei – văd limpede-acuma – vălurește
+++++++++++++++++++++++++++++++lumea lui Ion Mureșan.

5 ianuarie 2015, 0:50

Foto: Mircea Struțeanu

limba română, nr. 1 (15) / 2015, secțiunea: poemul săptămânii, secţiunea: poezie