Poem de Șerban Foarță

Șerban Foarță (n. 1942) este poet, traducător, eseist și faimosul autor al Textelor pentru Phoenix (1976, în colaborare cu Andrei Ujică). A publicat numeroase volume de poezie, în care și-a etalat măiestria de orfevrier, câștigând admirația multor cititori încercați: Simpleroze (1978), Șalul, eșarpele Isadorei/ Șalul e șarpele Isadorei (1978), Areal (1983), Holorime (1986), Caragialeta (1998), Opera Somnia (antologie, 2000), Spectacol cu Dimov (2002), Ethernul Pheminin (antologie, 2004), Rimelări (2005), Micul Print (2008), Nu știu alții cum sunt… (2009) etc. A tradus din limba franceză cărți de Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, Paul Verlaine, Apollinaire, Victor Hugo, Pierre Louÿs, Serge Gainsbourg ș.a.

ȘERBAN FOARȚĂ

DEUNĂZI DEMULT

Mare s-ar cădea să-ți fie, Doamne, ținerea
de minte (nu ca a noastră, care-i scurtă
și ține cât ținem aprinsă o galbenă turtă
de ceară), ca să-ți amintești ce va fi fost în Vinerea

de dinaintea Paștilor, în satul Costești, Argeș
(era-n 18 aprilie 1930, la denie),
când ți-a ars biserica-ntreagă, de n-a mai rămas țipenie
de prunc viu într-însa… Eu nu sunt Voltaire, care sparge-și

și azi capul (mai alb, sub scufie, decât, sub bonetă, al bonei
sau al valetului ce-i întrerupe, la dejun, somnul)
pentru-a pricepe cum dracului Domnul,
în marea-i mizericordie, a-ngăduit prăpădul Lisabonei?!

Știu bine că cea mai spinoasă e teodiceea
între ramurile teologale,
și n-am să mă pierd în meandrele sale;
precum, tot de aceea,

am să-l urmez pe fratele Ludwig, carele
afirmă că, dacă
despre ceva nu se poate vorbi, e cazul să se tacă;
astfel că-mi înghit limba și-amarele

vorbe… Și totuși, în ciuda unei strângeri
de inimă, gândindu-mă la cei 116 copii din Costești,
tot am să strig: Doamne Dumnezeule, oriunde ești,
aibi milă de îngeri!

2 noiembrie 2015

Foto: Mihai A. Barbu & Ion Barbu, din cadrul proiectului Sticle pentru minte, inimă și literatură

limba română, autor: Șerban Foarță, nr. 2 (16) / 2015, secțiunea: poemul săptămânii, secţiunea: poezie

____________________